Divergențe între judecători, în cazul unei crime: Achitare sau condamnare?

O crimă comisă în urmă cu 16 ani în județul Vaslui dă mari bătăi de cap judecătorilor ieșeni. După mai multe amânări ale pronunțării, cei doi magistrați care judecă dosarul în apel nu au ajuns la o soluție comună, astfel că s-a convocat un complet de divergență, urmând ca un al treilea magistrat să încline balanța pentru pronunțarea sentinței. Inculpata din acest dosar, o bătrână de 77 de ani, presupusa fiică nelegitimă a celui decedat, a fost trimisă în judecată abia în anul 2011, iar Tribunalul Vaslui a dispus achitarea acesteia, motivând că probele nu au un caracter cert și lasă loc nesiguranței. Săptămâna viitoare, la Curtea de Apel Iași, vor fi reluate dezbaterile în acest dosar.
Curajul unui procuror vasluian de a trimite în judecată o suspectă într-un dosar de omor după aproape 14 ani de la comiterea faptei, în baza unui probatoriu solid, însă bazat doar pe probe indirecte, pe lângă faptul că a reprezentat o premieră pentru justiția locală, i-a pus la grea încercare pe judecătorii învestiți să soluționeze cauza. Săptămâna trecută, Curtea de Apel Iași ar fi trebuit să pronunțe soluția în dosarul în care Maria Frâncu, o bătrână care suferă de o demență severă, este acuzată că, în urmă cu 16 ani, l-a ucis pe cel presupus a-i fi tată. Tribunalul Vaslui au dispus achitarea acesteia, însă procurorii au atacat sentința.
La Curtea de Apel, spre deosebire de alte dosare de omor, al căror parcurs este relativ simplu, acest caz a dat multe bătăi de cap completului de doi judecători. Inițial, în luna aprilie, Curtea a ieșit în pronunțare, însă, în urma deliberărilor, în mai, dosarul a fost repus pe rol, fiind administrate probe și solicitate noi relații la Parchet și alte instituții. Pe 7 noiembrie, instanța a ieșit din nou în pronunțare, însă, după două amânări consecutive, cei doi judecători nu au ajuns la un consens, fiind convocat completul de divergență. În acest sens, urmează să fie desemnat un al treilea judecător, care poate fi președintele/vicepreședintele Curții sau al Secției Penale, pentru a putea fi pronunțată o sentință cu majoritate de voturi.
Dezbaterile în acest caz vor fi reluate pe 5 decembrie. Până la pronunțarea hotărârii finale, judecătorii care și-au exprimat părerea cu prilejul primei deliberări pot reveni asupra opiniei. Dacă, după judecarea divergenței, vor fi mai mult de două păreri, judecătorii ale căror puncte de vedere se apropie (mai mult) sunt datori să se unească într-o singură opinie.
Inculpata, Maria Frâncu (77 de ani), a fost trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat, în iunie 2011, fiind acuzată că, în decembrie 1997, ar fi ucis un bătrân care la acea vreme avea 85 de ani și despre care se presupune că i-a fost tată. Pe 23 ianuarie anul curent, Tribunalul Vaslui a decis achitarea inculpatei, arătând în motivare că nu s-a făcut dovada, prin probe certe, complete și decisive, că ea este autoarea faptei. Verdictul a fost unul anticipat, dacă ținem cont că trimiterea în judecată s-a făcut strict în baza probelor  indirecte, care însă o incriminau pe suspectă, anchetatorii având convingerea că Maria Frâncu este cea care l-a ucis pe bătrân.
În mod cert, nu s-ar fi ajuns în această situație dacă în 1997 anchetatorii și-ar fi făcut datoria așa cum trebuie. Greșelile în serie comise în acest caz au dus, iată, la situația ca un criminal să nu fie pedepsit.
În decembrie 1997,  Constantin Cârcotă, din satul Bogdănița, a fost găsit mort în casă de fratele său. Deși prezenta urme de violență evidente, familia (fiul și celelalte rude) a decis înmormântarea fără a anunța Poliția. Mai mult, au ars hainele și celelalte textile murdare de sânge. Lanțul greșelilor a fost completat de medicul de familie din sat, care a eliberat certificatul de deces fără a vedea  victima, doar în baza afirmațiilor fiului, care susținea că tatăl a murit din cauza vârstei înaintate.
Și probabil că bătrânul ar fi fost îngropat, dacă la înmormântare un nepot nu ar fi sesizat că acesta are capul aproape sfărâmat. După sesizare, polițiștii au demarat cercetările, iar primul pe lista suspecților a fost fiul victimei, cu atât mai mult cu cât acesta arsese o parte din probe.
Ulterior, s-au orientat către Maria Frâncu, despre care se spune că ar fi fost fiica nelegitimă a celui omorât și care venea frecvent în vizită la bătrân. Anchetatorii au tratat, atunci, cu superficialitate probele care o incriminau.
Abia în 2007, oamenii legii au pus cap la cap indiciile care arătau că Maria Frâncu l-a omorât pe bătrân pe fondul unui conflict spontan, iscat de la o moștenire. Din 2007 și până în 2011, când Maria Frâncu a fost trimisă în judecată, au fost investite destule resurse materiale și umane pentru a se reface firul crimei, pentru a se aduna probe. Au fost audiate zeci de persoane, cadavrul a fost exhumat, s-au dispus mai multe expertize, inclusiv în cazul bătrânei suspecte. Aceasta a fost supusă și testului poligraf, pe care nu l-a trecut.
Ultima expertiză medico-legală, efectuată în timpul urmăririi penale, avea să concluzioneze că Maria Frâncu suferă de demență severă, nu mai are reprezentarea faptelor din trecut și este dezorientată temporo-spațial, astfel că nu  s-a putut stabili dacă a avut discernământ în momentul producerii faptei.

Achitarea, argumentată  punct cu punct
Decizia prin care Tribunalul Vaslui a dispus achitarea bătrânei a fost amplu motivată de judecători, arătând că o astfel de sentință este pronunțată atunci când îndoilelile nu pot fi înlăturate prin probe.
“Starea de sănătate psihică a inculpatei Frâncu Maria a cunoscut o agravare continuă și care poate explica multiplele contradicții existente între declarațiile acesteia, dar și o combinare a unor evenimente reale cu evenimente care nu au avut loc. Instanța arată și că într-un anumit mod se impun a fi evaluate  declarațiile contradictorii ale unei persoane apte din punct de vedere al stării de sănătate psihică și într-o altă manieră diferențele între declarații și chiar declarațiile în sine ale unei persoane având o stare de sănătate psihică deteriorată serios, nefiind deloc improbabil ca însăși starea de sănătate în discuție să genereze diferențele și declarațiile anterior indicate”, se arată în motivarea judecătorilor vasluieni.
Maria Frâncu a fost internată în repetate rânduri la  Spitalul de Psihiatrie Socola, inclusiv în vara anului în care a fost comisă crima. Atunci, femeia a fost diagnosticată cu «etilism cronic cu tulburări psihice (bufee confuzionale și tulburări comportamentale)». La câteva zile după decesul bătrânului de 85 de ani, Maria Frâncu a fost internată din nou la Psihiatrie, fiind diagnosticată cu «psihosindrom organic cerebral distimic depresiv senil și etilism acut». Starea de sănătate a bătrânei s-a degradat în mod constat, ultima  expertiză medico-legală, avizată și de Institutul «Mina Minovici» în octombrie anul trecut, arătând că aceasta suferă de demență severă, necesitând “supraveghere și tratament de specialitate, în condiții de internare”.
În motivarea sentinței de achitare, raportat la situația de fapt reținută de procurori în rechizitoriu, judecătorii
Tribunalului Vaslui au lansat o serie de întrebări, legitime din punctul de vedere al instanței, dar care, totodată, transformă cauza într-un duel judiciar de excepție: “De ce inculpata Frâncu Maria era îmbrăcată cu o haină în interiorul casei, la momentul presupusei fapte, în condițiile în care nu terminase de gătit varza, iar presupusul conflict s-ar fi ivit spontan? Cum s-ar putea explica situarea la poluri opuse a comportamentului inculpatei în modalitatea de săvârșire a faptei reținută în actul de sesizare a a instanței – pe de o parte, ar săvârși o heteroagresiune cu cu malignitate și ferocitate extremă (astfel cu reiese din concluziile raportului de constatare medico-legală de autopsie, dar și din declarațiile martorilor, care au indicat că victima prezenta o gaură la nivelul craniului, prin care exista posibilitatea de a vedea creierul victimei) și, pe de altă parte, presupusul gest creștinesc al împreunării mâinilor pe pieptul victimei? De ce inculpata, pe de o parte, ar prezenta trăsăturile caracteristice ale comportamentului unei persoane calculate, “cu sânge rece” (închide păsările, închide poarta, ascunde securea, lasă cadavrul victimei într-o poziție creștinească), iar pe de altă parte nu ia alte măsuri minime de natură a șterge urmele posibilei sale infracțiuni (nu se spală de sânge pe față, nu își schimbă hainele, se duce într-un loc public, astfel cum este autogara din municipiul Bârlad)? Cum de au fost identificate urme de sânge pe o vestă bărbătească și cui aparținea vesta respectivă? Poziția manifestată de către martorul Cârcotă Irimia, fiul victimei, după momentul  descoperirii cadavrului tatălui său de către martorii Cârcotă Costache și Fârțânescu Lucreția. Astfel, martorul Cârcotă Irimia, deși își vede tatăl plin de sânge și deși este sfătuit de numeroase persoane, în diferite momente ale zilei de 2 decembrie 1997, să anunțe organele de poliție, decide să-și înmormânteze tatăl, fără a oferi vreo explicație asupra motivului pentru care a decis să nu anunțe organele abilitate ale statului”.