27 august 1943 a rămas în memoria colectivă drept ziua în care România pierdea una dintre marile sale personalități militare. La Schinetea, în județul Vaslui, după o perioadă îndelungată de suferință, mareșalul Constantin Prezan își încheia viața la vârsta de 82 de ani.
Dispariția sa a fost resimțită ca sfârșitul unei epoci. Omul care își pusese întreaga carieră în slujba armatei române și care avusese un rol esențial în organizarea și conducerea trupelor în anii Primului Război Mondial era condus pe ultimul drum cu onoruri naționale.
A fost înhumat pe moșia de la Schinetea, în locul cunoscut sub numele de „Trei stejari”, alături de soția sa. Ceremonia funerară a reunit numeroase personalități ale statului român, ale armatei și ale Bisericii, între care Regele Mihai I, mareșalul Ion Antonescu și Patriarhul Nicodim Munteanu. Alături de aceștia au fost prezenți oameni de cultură și reprezentanți ai instituțiilor de învățământ superior, ierarhi, clerici și o impresionantă mulțime de oameni veniți să își ia rămas-bun.
La mai bine de opt decenii de la acel moment, data de 27 august 1943 continuă să reprezinte un reper al memoriei lui Constantin Prezan. Ea nu marchează doar dispariția unui mare comandant militar, ci și încheierea parcursului unui om care a traversat una dintre cele mai importante perioade din istoria României moderne.
Numele său a rămas legat de marile încercări ale țării din timpul Primului Război Mondial, de victoriile de la Mărăști, Mărășești și Oituz, dar și de Vasluiul căruia i-a rămas apropiat de-a lungul vieții.
Legătura mareșalului Constantin Prezan cu Vasluiul a continuat și după perioada în care a comandat Regimentul VII Racova Nr. 25. Numele său avea să devină strâns legat de una dintre instituțiile reprezentative ale garnizoanei și ale vieții publice vasluiene: Cercul Militar.
În 1934, Ministerul Apărării Naționale a decis achiziționarea unui imobil destinat activităților Cercului Militar al Garnizoanei Vaslui. Proprietatea Mavrocordat, cu o clădire de aproximativ 700 de metri pătrați și un teren de circa 4.000 de metri pătrați, a fost oferită spre vânzare ministerului de George Mavrocordat, în numele mamei sale, Vera Mavrocordat. Tranzacția s-a încheiat la 31 decembrie 1934, pentru suma de 1.500.000 de lei.
La 27 mai 1935, noul sediu a fost inaugurat oficial sub denumirea de Cercul Militar „Constantin Prezan” al Garnizoanei Vaslui. Prezan a susținut personal realizarea acestui proiect și și-a amenajat în clădire o cameră pe care o folosea în timpul șederilor sale la Vaslui.
La constituirea Cercului Militar au contribuit numeroase personalități ale vieții politice, administrative și militare, precum Victor Slăvescu, George Tătărăscu, Vasile Sasu, Paul Angelescu, Ion Rășcanu și Dumitru Taciu, alături de membri ai familiei mareșalului Constantin Prezan.
Cercul Militar a devenit, încă de la început, mai mult decât un spațiu destinat cadrelor militare. Aici erau organizate evenimente culturale și artistice, întâlniri și manifestări la care participau atât militari, cât și membri ai comunității vasluiene. În acest fel, instituția a contribuit la viața socială și culturală a orașului, păstrând în același timp vie memoria mareșalului al cărui nume îl poartă.
De-a lungul anilor, ziua de 27 august trebuie să fie pentru toți românii nu doar o dată înscrisă într-un calendar istoric, ci un moment de rememorare și de recunoștință față de mareșalul Constantin Prezan și față de contribuția sa la istoria militară și națională a României.
