Viitor incert pentru Căminul de bătrâni de la Tutova

Căminul de bătrâni de la Tutova reușește să supraviețuiască onorabil cu ajutorul subvenției acordate de Ministerul Muncii. Contractul de finanțare, însă, este valabil până în 2015. 84.660 de lei lunar acordă Ministerul pentru cei 60 de bătrâni beneficiari ai Căminului. Cu banii aceștia se asigură salariile personalului și o parte din hrană. Dacă guvernul își ia mâna de pe instituție, soarta căminului este incertă.

„Reușim să acoperim din surse proprii o parte din cheltuieli cu ajutorul banilor pe care bătrânii îi plătesc lunar, practic din pensiile pe care aceștia le dau pentru serviciile de care beneficiază în cămin. Cu acești bani plătim o parte din hrană, contractele de prestări servicii, paza, obiecte de îmbrăcăminte, lenjerie. Sumele nu sunt foarte mari pentru că pensiile beneficiarilor sunt destul de mici. 98% dintre bătrâni au pensii de 700-800 de lei”, a declarat Maricica Noacă, directorul căminului.

Primăria Tutova a sprijinit căminul până anul acesta, când, din cauza bugetului mic, nu a mai putut achita facturile la utilități. Rămâne în grija conducerii instituției să găsească resursele financiare pentru a putea supraviețui.

De doi ani de când a fost deschis, căminul este asaltat de cereri. Numărul locurilor este însă limitat la 60, dar cu toate acestea sunt tot atâtea cereri în așteptare. Numărul bătrânilor care au nevoie de asistență permanentă este destul de mare în zonă, așa că și adresabilitatea este pe măsură. O variantă de menținere a Căminului, în cazul în care Ministerul Muncii nu va mai subvenționa instituția, ar fi creșterea numărului de beneficiari cu pensii mai mari, asta însemnând și extinderea spațiului actual.

85% dintre bătrânii internați la Căminul de la Tutova sunt trecuți de 80 de ani. Unii sunt aduși mai mult cu forța de familie, dar cei mai mulți sunt acolo de bună voie. Se declară extrem de mulțumiți, iar unii spun că e chiar mai bine decât acasă.

„Nu mă plictisesc deloc. Cos fără ochelari goblenuri. Toată camera e decorată cu goblenurile mele. Când fac o pauză, merg și discut cu babele mele. Masa e gustoasă, ți-o aduce le pat. Personalul vorbește frumos. Nu exagerez deloc. Singurătatea nu face bine. Aici am cu cine discuta și mă simt în siguranță”, a declarat Claudia Sărbușcă, o pensionară internată la Cămin.

Pe cât sunt de utile, pe atât sunt de costisitoare astfel de cămine. Din păcate, soarta lor, mai ales în zonele sărace ale țării, este doar în mâinile guvernanților. De ei depinde supraviețuirea sau închiderea acestor azile, atât de necesare bătrânilor de care familiile nu pot avea grijă. (Mihaela NICULESCU)