Facultatea de Silvicultură din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava și WWF-România au testat în teren recomandările de bune practici legate de lemnul mort
WWF România, în parteneriat cu Facultatea de Silvicultură din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, Institutul Ucrainean de Cercetare în Silvicultură P.S. Pasternak – UkrRIMF și cu organizația Ecosphera din Ucraina, implementează proiectul „Promovarea lemnului mort pentru creșterea rezilienței pădurilor în zona transfrontalieră România-Ucraina” – RESFOR. În cadrul acestui proiect se dezvoltă un ghid armonizat de bune practici legate de lemnul mort.
De ce lemnul mort?
Ca să putem vorbi despre bunele practici în managementul lemnului mort trebuie mai întâi să vorbim despre ce este lemnul mort. Lemnul mort, acei arbori morți în picioare sau buștenii căzuți sunt o componentă critică în structura și funcționarea pădurii, jucând un rol cheie în menținerea productivității acesteia, regenerarea naturală, conservarea biodiversității, creșterea rezilienței la schimbări climatice. Pe de altă parte, prezența lemnului mort contribuie la furnizarea de servicii ecosistemice valoroase comunităților locale și publicului, în general.
