Viață de câine

Alocația de hrană a unui sărman care mănâncă la cantina de ajutor social este de 6 lei pe zi n într-o demonstrație de cinism fără margini, cu acest mărunțiș vrea statul român să-i convingă pe săraci că îi pasă de ei n în timpul acesta, unui câine maidanez îi sunt alocați până la 5 lei, iar un parlamentar poate mânca într-o zi cât îi este permis unui asistat în trei săptămâni n la Bârlad „zeama lungă” e soluția salvatoare.

 

Simona MIHĂILĂ

Un leu. Atât este diferența pe care statul român o face între mâncarea pe care i-o azvârle unui câine comunitar și cea pe care le-o „servește” la cantina de ajutor social oamenilor sărmani. {i poate n-ar fi asta cea mai mare nenorocire, dacă suma pe care le-o alocă acestora din urmă ar avea măcar aparența unui minim respect pentru demnitatea umană. Căci 6 lei pe zi sunt toți banii pe care comunitățile locale au voie să-i cheltuie pentru a hrăni un om sărac lipit pământului.

Cu 6 lei prăpădiți înțeleg conducătorii noștri să-și exprime grija și compasiunea pentru copii și bătrânii nevoiași, care sunt abonații cei mai numeroși ai cantinelor de ajutor social. În acest timp, legislația dă voie ca pentru hrana unui maidanez să fie cheltuiți până la 5 lei pe zi.

Dar nu a fost întotdeauna așa de „bine” ca acum. Era o vreme când hrana săracilor a fost în valoare chiar și de numai un leu (zece mii vechi). E adevărat, asta se întâmpla în urmă cu 16 ani, când prețurile erau de 20 de ori mai mici. De atunci a crescut (dacă se poate spune așa), cu sume derizorii ce oglindesc perfect batjocura clasei politice față de muritorul de rând: 50 de bani, ori un leu.

„Creșterea” alocației de hrană se întâmpla, aproape fără excepție, în campaniile electorale. Numai atunci aleșii noștri, indiferent de culoare lor politică, își amintesc că viața-i grea. Ultima mărire a avut loc, tot așa, printr-o absolută coincidență, în 2008, în aprilie, cu o lună înainte de alegeri.

Luați de criză, între timp, aleșii au „ratat” o campanie. Dar nu-i nimic, vin altele! Calici să fie!

În schimb, argumentul crizei nu a mai stat în picioare pentru parlamentari, atunci când a fost vorba de proprile burți. Orgoliile și culoarea politică s-au armonizat complet în momentul în care au ridicat la unison mâna pentru a-și aproba valoarea zilnică meniului: 110 de lei. Exact suma cu care este hrănit un asistat vreme de aproape trei săptămâni.

La Bârlad, mâncarea se „lungește”

Cantina de ajutor social Bârlad numără 130 de guri flămânde. Cu două-trei excepții, toate sunt de copii ce provin din familii fără venituri. Pentru angajații cantinei, fiecare zi în care trebuie să pregătească 260 de porții de mâncare (felul unu plus felul doi) cu 780 de lei nu poate fi decât o aventură de coșmar.

„E puțin, dar ce să facem? Alergăm pe la depozite, prin magazine, apelăm și la producătorii agricoli care vând în piață. De unde e mai ieftin, de acolo cumpărăm”, declară Daniela Tilici, șeful cantinei din Bârlad.

Se fac tot felul de calcule, scheme, mutări și permutări, slalom printre rețete și formule de meniu în așa fel încât mâncarea să ajungă, să se „întindă” suficient cât omul să nu moară de foame. Să aibă măcar iluzia că nu duce o viață de mizerie.

Dacă într-o zi felul doi e mai consistent, atunci e musai ca felul unu – ciorbă sau supă – să se mai lungească; iar dacă felul unu e mai bunicel, atunci tocana de cartofi e fără carne … și poate chiar cu mai puțini cartofi.

Pe la orele prânzului, sarmanii orașului încep să-și facă apariția. Lihniți de foame, se îndreptă țintă spre locul unde, printr-o ferestruică, două mâini le preiau recipientele spre a le înapoia pline. Recipientele sunt, de regulă, găleți în care a fost cândva vopsea lavabilă. Mai mari sau mai mici, funcție de câte burți goale așteaptă acasă.

„Mmm, booorș! Cu carne? Nu, cu cartoafe. Bun și ăsta”, vorbește un asistat mai mult pentru sine, în timp ce știulbucăie în zare o zeamă roșiatică în speranța de a prinde cu privirea mult-visata bucată de carne.

La cererea lor expresă, nevoiașii cantinei au parte totuși de un lux: în loc de o pâine pe zi, fiecare primește două. Ca să le țină de foame. Cele două polonice de mâncare aburindă se epuizează rapid, „din prima”. Dar ziua e lungă și foamea nu vine o singură dată. Un dărap de pâine din când în când, până la lăsarea nopții, ajută stomacul să nu mai chiorăie ca nebunul.

„Pâine multă ca să țină saț. {i goală e bună pâinea”, explică un băiat de vreo 15 ani cu brațele pline de pâine. Să tot țină vreo opt pâini în timp ce se deplasează cu grijă să nu agite prea mult gălețile de mâncare pe care le-a echilibrat cât mai bine în rucsacul din spate. Mai are trei frați acasă, iar maica-sa și taica-sau „n-au de muncă”. {i ei mănâncă tot din mâncarea copiilor. Au o „metodă” ca să se sature cât de cât, pe care ne-o împărtășește: „Rupi o bucata de pâine și o înmoi în mâncare. Cu două bucăți de pâine tăvălite prin mâncărica asta, te saturi”.

Mai greu e la sfârșit de săptămână. Pentru sâmbătă și duminică, asistații primesc hrană rece, deoarece salariații cantinei au liber. Dacă mâncarea gătită se face cu mai puțini bani, hrana rece e mai costisitoare, așa că rația de două pâini nu mai este posibilă.

Dacă se întâmplă ca de Paște, de Crăciun sau cu ocazia altor sărbători asistații cantinei să aibă parte de un meniu mai acătării, asta este pentru că au fost zile în care n-au mâncat nici măcar de 6 lei. Angajații cantinei nu văd altă soluție decât să taie din rația zilnică de hrană, pentru a pune un ban deoparte. Altfel, asistații nu ar avea Paște cu ouă înroșite și cozonac, n-ar avea Crăciun cu dulciuri și portocale și nici Revelion cu friptură și sarmale. Firește, nu chiar pe săturate cum și-ar dori ei și cum ar fi normal. E greu de închipuit că există la nivel guvernamental până și cea mai vagă intenție de a analiza situația din punctul de vedere al calității nutriționale a hranei pe care o mănâncă acești oameni. {i cu atât mai greu de crezut este că îi pasa cuiva de efectele pe termen lung unui asemenea tip de alimentație. A făcut acest lucru Mirela Camelia Anastase, specialist în nutriție: „Ca să fie sănătos, un om trebuie să aibă o dietă echilibrată. Echilibrat înseamnă un consum regulat de fructe și legume proaspete, cereale integrale, lactate, proteine de ordine animală. A consuma preponderent mâncare gatită nu este cea mai fericită alegere, dimpotrivă, în timp va duce la carențe nutriționale greu de remediat. Prepararea termică a alimentelor distruge vitaminele și mineralele. Un om nu poate trăi fără acești nutrienți, așa că în timp, sistemul lui imunitar va scădea și asa vor apărea bolile”.