Vieți distruse de jocurile de noroc – Sclavii hazardului

Zgomotul aparatelor și ideea de a câștiga cât mai mulți bani îi fac pe vasluieni să schimbe lumea reală cu una fantastică. Jocurile de noroc îi transformă în regi pe tabla disperării. În speranța nesfârșită că vor deveni bogați, mulți își pierd agoniseala, familia și contactul cu societatea.

Daniela PORUMB

Deși se plâng că nu au bani, vasluienii pierd zilnic sute de lei la așa numitele „păcănele” și alte sute la casele de pariuri sportive.

În ultimul timp casele de pariuri și sălile de jocuri de noroc s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie, care mai de care mai colorate pentru a atrage cât mai mulți jucători.

Sute de vasluieni joacă, foarte des, jocuri de noroc, în schimb foarte puțini dintre aceștia câștigă, dar acesta nu este pentru cei care pierd un motiv suficient să abandoneze. Mulți dintre jucători ajung în situația în care, pur și simplu, intră în sevraj dacă nu mai joacă o zi sau două.

Cei care se confruntă cu această problemă joacă o dată din curiozitate, apoi o fac din plăcere și sfârșesc prin a căuta în mod constant să își satisfacă acest moft, nesimțindu-se împliniți în niciun alt mod. În schimb, puțini știu că patima pentru jocurile de noroc este, de fapt, o boală.

„Dependența de jocuri de noroc este o tulburare de personalitate, care poate duce la destrămarea familiilor, pierderea slujbei și totodată pierderi financiare substanțiale. Dependenții pot ajunge să facă lucruri de care nu credeau vreodată că sunt capabili – să fure bani de la părinți, de la copii sau de la locul de muncă, ajung să apeleze și la împrumuturi la cămătari, să mintă, să înșele, să-i manipuleze pe alții în vederea obținerii banilor necesari. Acest comportament neținut sub control poate conduce de multe ori la suicid”, a menționat Ionel Brătianu, psiholog.

În aceeași păcat riscă să cadă și iubitorii de sport care își duc pasiunea dincolo de limitele firescului, într-o zonă absolut periculoasă pentru buzunarul și pentru liniștea lor. Pentru mulți vasluieni, un meci de fotbal nu mai este un simplu spectacol sportiv, ci o sursă de venit, dar cel mai adesea o modalitate de a pierde bani. Sunt sute de oameni bagă zilnic bani la pariuri, în speranța că vor ieși din sărăcie.

Dacă pe vremuri bârlădenii se duceau buluc la loterii, acum merg la casele de pariuri, unde își lasă până și banii de pâine, doar-doar vor ieși odată din sărăcie. Fie că sunt tineri sau persoane în vârstă, toți sunt atrași de mirajul câștigurilor rapide. E adevărat, agențiile de pariuri sunt, de multe ori, locuri în care aceștia socializează, pariorii ajung să schimbe impresii și sfaturi despre cum ar trebui să parieze.

În schimb fie că este vorba de pariuri, fie de păcănele, după ce se trage linie, nimeni nu câștigă în mod real, micile reușite se întâmplă doar cu rolul de a-i motiva pe jucători să bage mai mulți și mai mulți bani.

Pe masură ce dependența de jocuri de noroc evoluează, viața persoanei afectate se învârte în jurul următorului joc, a următorului câștig. Mulți dintre cei care pariază nu caută sprijin decât atunci când problema este gravă și au probleme financiare mari. Asta dacă au norocul să realizeze vreodată prăpastia în care s-au aruncat.

Trăsăturile dependentului de jocuri de noroc

Potrivit psihologului Ionel Brătianu, dependența se manifestă cam la fel indiferent de obiectul ei. Individul nu se poate abține, face orice ca să-și satisfacă nevoia de joc. Odată ajuns dependent de teamă să nu fie judecat ascunde acest lucru și încearcă să facă rost de bani prin orice mijloace. Acaparat de jocurile de noroc, adesea acesta îi ignoră pe cei din jur, neglijează alte activități, ajungând de cele mai multe ori la izolare.

Brătianu consideră că principalele cauze care conduc la dependența de jocuri sunt: lipsa de ocupație și rutina zilnică, diverse probleme în familie, lipsa locurilor de muncă, dorința achiziționării unor produse scumpe fără însă a dispune de suport material, o labilitate emoțională scăzută.

Motivele invocate de jucătorii împătimiți sunt: depășirea condiției sociale în care se află, evitarea sentimentelor neplăcute, depășirea timidității, dar și dorința de a avea parte de adrenalină în viața lor.

„Deși am avut impresia că pot ține situația sub control, constat că m-am afundat din ce în ce mai mult în patima jocurilor de noroc. Nu știu ce să mai fac, unde te duci găsești păcănele, că stai la colț să bei o bere, găsești păcănele, oriunde mergi dai de ele și eu nu mă pot abține să nu joc, deși n-am foarte mulți bani” a precizat George, un jucător din Bârlad.

„Am jucat prima dată la vârsta de 15 ani, totul a pornit dintr-o joacă, care în timp s-a transformat într-un coșmar. M-am îndepărtat de prieteni, de familie, încercam să fac rost de bani prin orice mijloace. Am încercat să nu mai iau deloc bani în buzunar pentru a nu mai fi tentat să joc. Sunt zece ani de când joc. Am perioade în care pur și simplu mă trezesc din somn cu o <poftă> de joc. În schimb am familia alături, care mă sprijină și cu ajutorul lor încerc să mă vindec” a precizat un alt jucător.

Pași spre vindecare

De cele mai multe ori, pentru a reuși să renunțe la jocurile de noroc, dependenții apelează la un psiholog, fie sub îndrumarea familiei, fie din proprie inițiativă, simțindu-se depășiti de situație.

De asemenea, implicarea familiei este foarte importantă. Membrii familiilor celor cu astfel de probleme pot veni la specialist împreună. Astfel, rolul psihologului este de a consilia, atât familia, cât și împătimitul, găsind cele mai eficiente strategii și totodată forța de a-i ajuta pe cei aflați în dificultate.

„Mi-am dat seama că am devenit dependent atunci când nu mă mai puteam abține de la joc. Făceam orice pentru a obține bani. După fiecare joc în care pierdeam sume mari de bani îmi făceam mie promisiuni că este ultima dată, dar nu reușeam să-mi țin promisiunea, cum făceam rost de bani eram prezent în sala de jocuri. Acum pot spune că am reușit să depășesc această dependență și asta cu ajutorul familiei care mereu a fost alături de mine, dar și cu ajutorul unui specialist” a menționat Radu.

„Am jucat aproximativ cinci ani, am pierdut foarte mulți bani. Abia după ce pierdeam toți banii din buzunar deveneam conștient de situație, cât eram în fața aparatului nu conta absolut nimic. După fiecare joc pierdut mă cuprindea frica, groaza, am încercat chiar să închei socotelile cu viața, simțindu-mă depășit de situație. Dacă la început pentru familie a fost greu să accepte, într-un final aceștia au înțeles că am o problemă și că fără ajutorul lor nu aș fi putut depăși această dependență. Acum mergem împreună la un specialist și față de cum eram la început acum pot spune că sunt pe drumul cel bun” a menționat un alt jucător.