Codul bunelor maniere Cum ne comportăm în viața profesională?

Cum ne comportăm atunci când mergem la un interviu, cum formulăm o scrisoare de intenție sau ce conduită adoptăm în cele opt ore de muncă reprezintă cartea noastră de vizită.

Normele de conduită în viața profesională sau oficială sunt, în principiu, aceleași ca și în viața socială sau particulară. Se poate, însă, ca în anumite profesii, să existe o serie de reguli speciale.

Uneori poate fi greu să-ți găsești o slujbă, dar poate fi și mai greu să o păstrezi. Viața profesională, este cel mai bun mijloc de a facilita relațiile interumane, dar și un bun mod de a evolua, de a ajunge cineva.

Deseori ne confruntăm cu tot felul de situații neplăcute atunci când nu am reușim să ajungem la același numitor comun cu șefii sau colegii. Ne-a deranjat atitudinea unui funcționar care este obligat să ne dea toate informațiile necesare? S-a întâmplat să fii chemat pentru un interviu și să nu știi dacă ai făcut o impresie bună sau nu? Sunt situații prin care suntem nevoiți să trecem și cu cât vom avea mai puține lucruri să ne reproșăm nouă înșine, cu atât vom putea cere și de la alții mai mult.

Când suntem în căutarea unui loc de muncă

* Mai înâîi, ne oferim serviciile printr-o scrisoare care trebuie să ne caracterizeze. Se utilizează hârtie de scrisori obișnuită, pe care ne scriem numele. Locul și data, adresa și numărul de telefon vor figura în dreapta, la aceeași înălțime cu numele. Pe același rând cu numele, dar în stânga, se va indica adresa firmei destinatare.

* Fiecare paragraf trebuie să conțină o idee nouă.

* Scrisoarea poate fi scrisă de mână sau la mașină, însă fără greșeli. Ea va face prima impresie despre noi. Mai bine rescriem textul, decât să-l trimitem cu greșeli sau ștesături.

* Unele firme cer ca scrisoarea de intenție să fie scrisă la mână pentru că apelează la grafologi în vederea testării candidatului.

* Scrisoarea trebuie însoțită de Curriculum vitae, în care trebuie să fie menționate pe scurt școlile absolvite, funcțiile ocupate, cunoștințele și aptitudinile personale. Apoi adăugăm referințele de la locurile de muncă anterioare, mai ales dacă acestea sunt cerute.

* Nu se alătură certificate, diplome și recomandări în original. De regulă, le enumerăm, iar la întâlnire le aducem în fotocopii.

* Firmele care au simțul afacerilor știu că aceste documente au necesitat un efort special, au costat bani și le vor înapoia imediat, dacă nu intenționează să-l angajeze pe candidat.

Cum ne prezentăm la un interviu?

* Dacă primim o invitație de a ne prezenta personal, ne pregătim cu grijă pentru acestă întrevedere.

* Vom fi corect tunși și rași, ne vom îmbrăca decent.

* Femeile vor încerca să arate cât mai bine, fără a depăși linia eleganței și a sobrietății.

* Ne pregătim actele necesare, astfel încât să le găsim ușor atunci când ne sunt solicitate.

* Nu trebuie să intervenim inutil în discuție, mai ales ca să ne lăudăm cu relațiile pe care le avem. Nu vorbim primii, ci așteptăm să ni se pună întrebări.

* Dacă intră în încăperea în care așteptăm șeful sau directorul întreprinderii, trebuie să ne ridicăm, chiar și femeile.

* În biroul șefului nu ne așezăm decât după ce am fost invitați.

* Răspundem scurt și clar la întrebările adresate.

* Dacă interlocutorul nostru se ridică, trebuie să facem la fel, chiar dacă ni se pare că n-am spus încă esențialul.

* Nu insistăm să mai obținem o întrevedere prin telefon și cu atât mai mult nu ne vom prezenta la un nou interviu dacă nu suntem clar invitați. În celelalte cazuri, așteptăm răspunsul în scris.

* Dacă angajarea a avut loc în urma întrevederii, mulțumim pentru încrederea acordată și promitem să ne îndeplinim atribuțiile cu cât mai multă conștiinciozitate. Apoi, părăsim încăperea fără grabă excesivă, dar și fără să întârziem în mod inutil.

Cum ne comportăm după angajare?

* În prima zi de muncă, e de datoria șefului firmei sau al unui reprezentant al său să-l prezinte pe noul angajat colegilor de muncă.

* Aceștia se vor strădui, măcar gândindu-se la propriile începuturi în munca respectivă, să ușureze noului venit integrarea în colectiv.

* „Bobocul” trebuie să-și păstreze calmul în primele zile, știut fiind că toată întreprinderea va vorbi despre el la început.

* Își va aranja locul de muncă cât mai plăcut și ordonat și va încerca, încă de la început, să se facă util.

* Odată introdus, când ajunge să-și cunoască șeful și colegii, cu bucuriile și necazurile lor, judecă singur ceea ce este permis sau interzis. De exemplu, pauza de cafea sau posibilitatea de a aduce câte ceva de mâncare de acasă.

* În relațiile noastre cu colegii, ne vom păzi ca de foc să participăm la intrigi și „comploturi”.

* Se poate întâmpla să-ți creezi relații și simpatii în rândul colegilor, dar nu trebuie să confunzi relațiile de serviciu cu cele de prietenie.

* Trebuie să fim buni colegi cu toți cei cu care lucrăm, chiar dacă nu sunt pe placul nostru. Un bărbat se va strădui, în limita posibilului, să-și ajute colegele.

* Dacă ai idei, trebuie să le propui superiorilor. Este un mijloc cinstit și normal de a avansa fără bârfe și intrigi. Profesionalismul, buna creștere și modestia nu te vor arunca în anonimat, ci dimpotrivă.

Avansarea

* Cine se comportă corect, în cazul în care interesele sale coincid cu ale patronului, va putea să urce treptele ierarhiei profesionale.

* Noul avansat va aprecia politețea patronilor săi, gentilețea, felul de a se scuza când au greșit și va încerca să se poarte în același mod. Față de foștii colegi, trebuie să te comporți la fel ca înainte și în nici un caz nu trebuie să-ți dai aere de „șef”.

* Un bun profesionist știe că trebuie să dea axemplu prin disciplina de serviciu. Dacă a acceptat onorurile funcției, a acceptat în același timp și obligațiile ei.

* Nu trebuie să ne așteptăm de la șef să ne laude exagerat pentru ceea ce facem, dar suntem îndreptățiți să-i pretindem să nu ne facă reproșuri nesfârșite pentru o greșeală întâmplătoare.

* Un șef corect îi va asculta pe toți solicitanții cu aceeași atenție, căci știe că bunele maniere fac parte din obligațiile sale.

• Nu-i lăsați prea mult să aștepte pe cei care doresc să vă vorbească, după modelul folosit de către unii avocați sau stomatologi, pentru a crea iluzia că au foarte multă clientelă. Tocmai persoanele cele mai ocupate găsesc timp pentru solicitanți. Ele știu cât de prețios este timpul.