VIDEO – Foamea de bani a preoților, la cote paroxistice: Dumnezeu, vândut la tarabă

Mai-marii Bisericii Ortodoxe Române au uitat că iubirea de arginți este unul dintre cele șapte păcate capitale. Atât de orbiți sunt de „ochiul dracului”, încât l-au scos pe Dumnezeu la vânzare, pe tarabă. Viețiutorii de nădejde ai mănăstirilor sunt trimiși de-aiurea prin țară să adune bani pentru lăcașurile de cult, în vreme ce șefii lor ierarhici „se roagă” pentru iertarea păcătoșilor în adevărate palate, ori în excursii „misionare” cu destinații exotice. În același timp, simplilor preoți de mir li se impun cotizații din ce în ce mai multe și mai mari, iar neachitarea lor se pedepsește cu mutarea într-o parohie săracă, iar în unele cazuri chiar cu caterisirea. Dumnezeu, cel care l-a făcut pe om din iubire, a devenit o marfă, vândută pe bani grei celor care vor să dobândească viața veșnică, spre folosul celor care țin în mâini toiege aurite.

 Vasluienii care au trecut ieri prin Piața Traian au putut observa că, pe lângă roșii, ceapă ori cartofi, pot cumpăra și o bucățică de… Dumnezeu. De la primele ore ale dimineții, un călugăr de la Așezământului social „Sfântul Ierarh Nectarie” și „Adormirea Maicii Domnului” din satul Valea Bourei, comuna Dolhești, Fălticeni, județul Suceava, și-a aranjat frumos măsuța printre celelalte tarabe, a pus pe ea câteva iconițe și o cutie pentru „donații”, apoi a pornit un casetofon din care răsunau cântări liturgice (spre disperarea unora dintre piețari) și a luat poziția vânzătorului, așteptând mușteriii. Iar aceștia nu au întârziat să apară. În schimul unei iconițe din hârtie, credincioșii trebuiau să cotizeze la cutia de pe masă. Cei mai mulți dintre trecători lăsau bancnote de valori rezonabile. Erau apoi miruiți, binecuvântați și lăsați să-și scrie numele pe o foaie, întru pomenire și rugăciune de ajutor și iertare a păcatelor.

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=QAknHEzi9cE&w=420&h=315]

De departe, marfa călugărului era cea mai atrăgătoare. Unii trecători nici nu se uitau spre tarabele cu de-ale gurii, dar se opreau să cumpere un Dumnezeu de hârtie, că doar așa se pot milui!

„Suntem păcătoși. Să vă rugați pentru noi, părințele, să ne ierte Dumnezeu”, i-a spus o vasluiancă călugărului. Acesta a încredințat-o că, pentru cei zece lei „dăruiți” în schimbul iconiței, se va ruga, dar să-și scrie prenumele pe foaia de lângă cutie, să știe și Dumnzeu cui trebuie să-i ajute.

Lângă taraba călugărului, stăruia o cerșetoare cu broboadă cernită și-o singură mănușă, doar-doar s-or îndura cumpărătorii de Dumnezeu și-or milui-o și pe ea. Aș! De unde?! Ea nu are puterea de a ierta păcate prin rugăciune, ca trimisul mănăstirii!

Un precupeț care n-a avut bani de tarabă și stătea cu marfa întinsă pe asfalt, era tare cătrănit de prezența călugărului: „Eu nu am bani de tarabă. Dacă veneam cu masa de acasă, mă puneau să plătesc bani. Și așa le dau mai mult decât se merită că stau aici. Să mă ierte Dumnezeu, dar ăsta cât a plătit de-a venit cu masa? Pai e corect așa? Eu stau să fac bani să trăiesc de pe o zi pe alta, iar ei adună bani să-și facă palate?!”

 Călugării suceveni, trimiși prin țară după bani

 Ostenitorul de la Dolhești ne-a povestit că alți frați sunt trimiși cu aceeași misiune în alte locații. Unul la Neamț, altul la Bacău… Nu a putut, ori poate nu a vrut să ne spună de ce mănăstirea în care viețuiește are nevoie de atâția bani.

În mediul online nu există informații referitoare la lăcaș. Tot ce am reușit să află este că instituția de cult are un marketing foarte bun. Iată cum sună un anunț publicat în media suceveană: „Slujbă arhierească la Așezământul Social Sf. Nectarie din satul Valea Bourei, comuna Dolhești. Plini de bucurie și de credință în harul Mântuitorului Iisus Hristos, avem deosebita onoare de a vă invita să fiți alături de noi, la ceas de rugăciune și sărbătoare, în ziua de duminică, 3 august, la Așezământul Social Sf. Nectarie din satul Valea Bourei (Corniș), comuna Dolhești, unde se vor aduce fragmente de sfinte moaște (o părticică de sfintele moaște ale Sf. Ierarh Vasile cel Mare, ale Sfintei Mare Mucenițe Varvara și a altor sfinți), dar și o icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni, din partea Ucrainei, regiunea Cernăuți. Toți cei care au primit ajutor sufletesc și trupesc de la Maica Domnului, Împărăteasa cerului și a pământului, sunt invitați la slujba de duminică, pentru a o cinsti și pentru a aduce rugăciuni de mulțumire și de cerere pentru sănătate, iertarea păcatelor, izbăvire de vrăjmași și toate cele de folos. Rugându-ne Preasfintei Fecioare Maria, vă așteptăm să ne fiți alături la acest ceas de început al lucrării noastre duhovnicești. Vă așteptăm cu nădejde creștin ortodoxă. Sf. Liturghie va începe în jurul orei 9:30 și va fi oficiată de un sobor de arhierei și preoți. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Stareț, Arhimandrit Pahomie Ștefan”.

De altfel, călugării de la Dolhești sunt o prezență constantă în peisajul vasluian. În urmă cu câteva luni, un alt frate de acolo a fost trimis să „vândă” în Piața Traian.

 Dumnezeu, o marfă de preț

 Credința în Dumnezeul ortodox costă. Prețul acesteia a ajuns atât de mare, încât nici măcar dealerii de iertare divină nu mai sunt încântați. Prețul prea mare strică piața, nu? Legea clasică a comerțului evreiesc… Dar ostenitorii întru mântuirea turmei vor mereu mai mult.

Bunăoară, o parte din preoții arondați Episcopiei Hușilor se declară oripilați de biruirile care li se impun. Iată o parte din dările pe care trebuie să le achite în mod obligatoriu: 500 de lei – susținere Episcopie; 300 lei – susținere Protopopiat; 650 lei – filantropie; 900 de lei – abonamente; 100 lei – comision bancar; 200 lei – imprimate; 200 lei – fond pastoral eparhial; 800 lei – făclii de Paști; 800 lei – tămâie și cărbuni, 1.300 lei – cărți de rugăciuni; 400 de lei – corul Episcopiei. La asta se adaugă și alte sume precum: 200 lei – făclii de Crăciun; 600 lei – CD-uri; vin cultic – 350 lei, Radio Trinitas – 160 lei.

La un calcul sumar, reiese că fiecare parohie trebuie trebuie să plătească lunar în jur de 600 de lei. O sumă imensă pentru un preot care păstorește o comunitate mică și săracă, în care credincioșii trebuie să se gândească de două ori dacă mai păstrează bani de o pâine sau aprind încă o lumânare de sufletul rudelor adormite.

 Matei, 6,19: „Nu vă adunați comori pe pământ”

 Pentru a plăti birurile cerute de Episcopie, preoții de rând se văd nevoiți să crească și ei prețul binecuvântării. Morții nu mai intră în goapă decât pentru prețul corect, poamana nu mai e sfințită decât în schimbul sumei „care trebuie”, iar spovedania e fără efect dacă nu e însoțită de dar. Alții, ceva mai pioși, umblă cu mâna întinsă din casă-n casă, pentru a stăvili foamea de bani a superiorilor.

Aceștia din urmă par să fi uitat cuvintele evanghelistului Matei: „Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură” (6:19).

Dar scriptura nu mai contează când e vorba de vacanțe în Elveția, Germania, ori de haine cusute cu fir de aur și toiege din același metal de mare preț. Banii sunt totul, iar care sunt dispuși să-i plătească, sunt destui, slavă Domnului.

„Din nefericire, nu mai este Hristos să alunge negustorii din Casa Domnului. Acum bisericile sunt transformate ele însele în magazine, de unde poți să cumperi orice, doar că e sfințit”, spune un preot, care nu mai crede decât în dreptatea divină. Căci Sântul Apostol Pavel spunea: „Iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor și cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credintță și s-au străpuns cu multe dureri” (I Tim. 6, 10).