Legendele Bârladului – Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu”, fabrica de elite

de Răzvan CĂLIN

Puține sunt instituțiile de învățământ din țară care se pot lăuda cu un trecut precum cel al Colegiului Național „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad. În istoria sa de 169 de ani, liceul se poate lăuda cu un bilanț extroardinar, întrucât aici au prins aripi către viață zeci de scriitori, oameni de știință și personalități culturale de primă mână. Dintre aceștia, 20 se pot mândru cu titlul de academician, iar peste 90 au ajuns profesori universitari. Un palmares impresionant, care spune mult despre rolul pe care liceul l-a jucat în învățământul și cultura națională, putând fi socotit pe bună dreptate una dintre legendele Bârladului.

Liceul a luat ființă pe 20 octombrie 1846, purtând, la acea vreme, denumirea de „Clasul real al Codreanului”. Înființarea instituției se datorează în exclusivitate unuia dintre cei mai cunoscuți filantropi și patrioți bârlădeni, Gheorghe Roșca Codreanu.
Deși a trăit numai 32 de ani (1805 – 1837), Gheorghe Roșca Codreanu a fost unul dintre nobilii bârlădeni care a luptat necontenit pentru dezvoltarea învățământului local. Așa se face că, doar cu o zi înainte de a muri, la Hotelul Weissen Schwann din Viena, și-a întocmit testamentul, prin care a lăsat cu limbă de moarte să se construiască, pe banii săi, o școală în care să poată învăța 100 de elevi: „Din veniturile mele să se facă pe moșia mea o școală în care să încapă o sută de tineri, ca să învețe dialectul latinesc, precum și mai sus la art. 6 am zis”.
Dorința sa testamentară avea să fie împlinită abia nouă ani mai târziu. Clasul real al Codreanului a luat ființă cu scopul clar de a dovedi că „suntem de origine latină noi românii și că oamenii patrioți o știu și susțin aceasta, între care și neîntrecutul patriot Gheorghe Codreanu. Își dăduse averea pentru a înființa o școală în care să se predea limba latină, muma limbei noastre”.
În 1858, Clasul real a devenit gimnaziu, iar în 1864, în timpul reformei din învățământ, s-a transformat în liceu. Statutul de Colegiu Național și-l câștigă în 1946.

În 1948, autoritățile comuniste de la acea vreme retrag, în mod aberant, numele ctitorului, însă în 1971 revin la sentimente mai bune, iar liceul redevine Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu”.

„Preotul își face casă lângă biserică, militarul langă cazarmă și învățătorul langă școală!”

O sumară trecere în revistă a celor care și-au desăvârșit studiile liceale pe băncile acestei instituții este de ajuns pentru oricine ar vrea să-și facă o idee despre importanța ctitoriei inimosului tânăr Codreanu: Garabet Ibrăileanu, Vasile Pârvan, Alexandru Philippide, Ștefan Procopiu, Virgil Caraivan, Alexandru Vlahuță, Constantin Chiriță, Nicolae N. Tonitza, Marcel Guguianu etc.
Meritele sunt pe deplin ale cadrelor didactice care au slujit de-a lungul timpul în acest liceu. Unul dintre cei mai renumiți dascăli ai Colegiului „Codreanu”, Cezar Ursu, profesor licențiat în teologie, filozofie și istorie, s-a aflat în fruntea instituției, ca director, timp de 16 ani, însă cu intermitențe, între 1920 și 1948.

În cartea „Bârladul odinioară și astăzi” se amintește că profesorul Ursu a reușit să înmănuncheze aici profesori excelent pregătiți, care au adus școlii o faimă rar întâlnită în țară, la acea vreme.
În aceeași lucrare memorialistică, scriitorul Romulus Boteanu face o scurtă, dar elocventă descriere a activității liceului din acea perioadă: „A patronat cu grijă părintească reorganizarea orchestrei liceului după 1922. A înființat societatea «Matematica bârlădeană» care a dat țării mari personalități ale lumii științifice românești. Mai mult, a organizat excursii cu elevii prin țară – excursii de amploare – lucru rar cunoscut în acea vreme. S-a îngrijit ca elevii să aibă permanent activități extrașcolare, mai ales artistice”.
De numele profesorului Ursu se leagă și o întâmplare care, la acea vreme, a făcut mare vâlvă în oraș. Un inspector școlar, venit în control la liceul bârlădean, l-a întrebat, printre altele, de ce și-a construit casa chiar lângă liceu. Răspunsul dat de Ursu a făcut ocolul orașului și s-a transmis până în zilele noastre: „Preotul își face casă lângă biserică, militarul lângă cazarmă și învățătorul lângă școală!”

Nu mai e ce a fost, dar rămâne „fruncea”

Cât despre viața de liceean din acele vremuri, e mai mult decât elocvent că nu mai are nimic în comun cu cea din ziua de azi. Într-o însemnare a lui Gheorghe Vrabie despre viața de liceean a lui Alexandru Vlahuță, care a fost elev al acestei instituții de învățământ bârlădene, se spune: „Odinioară, elevii Liceului «Codreanu» și îndeosbi Vlahuță și prietenii lui, nu cunoșteau alte distracții decât cetitul cărților și plimbările pe aleile retrase din grădina publică sau dealul «Țuguieta»”.
Totuși, Colegiul „Codreanu” continuă să fie una dintre cele mai valoroase instituții de învățământ din județ și din țară. Anual, elevii liceului obțin premii importante la concursurile și olimpiadele școlare naționale și internaționale. Iar mulți dintre absolvenții colegiului ajung să studieze în centre universitare de renume de peste hotare.