Năvală la Urgențe – Val de depresii la Bârlad

Mihaela NICULESCU

În week-end-ul trecut, șase persoane s-au prezentat la Compartimentul de Primire a Urgențelor (CPU) din cadrul Spitalului „Elena Beldiman” din Bârlad, cu stări de agitație, anxietate și chiar depresie.
Numărul pacienților care manifestă simptome de anxietate și se prezintă la Urgențe este, în ultimul timp, tot mai mare. Sindromul anxios, de la atacuri de panică și până în pragul depresiei, nu se înregistrează doar în rândul tinerilor ci și al celor mai în vârstă. Neajunsurile, printre care, pe primul loc se situează lipsa unui loc de muncă, alimentația precară ce duce la carențe de vitamine și minerale, precum și vremea mohorâtă total neprielnică unor persoane mai sensibile, determină apariția unor tulburări psihosomatice. Unii aleg să se prezinte la medic, alții stau acasă și rău fac. Sunt și persoane care vor să depășească momentul cu ajutorul substanțelor euforizante.

Anul trecut, în județul Vaslui au fost internați în secțiile de psihiatrie aproape 2.000 de pacienți cu depresie, cu aproape jumătate mai mult față de anul anterior.

Cifrele îi îngrijorează pe medici, ei recunoscând că într-o societate bolnavă, populația nu are cum să fie altfel.

„Depresiile sunt, de departe, cele mai numeroase afecțiuni psihice cu care ne confruntăm. Principala cauză o reprezintă lipsa locurilor de muncă, grija zilei de mâine, lipsa banilor și ratele la bănci. Urmează plecarea unuia sau mai multor membri din familie în străinătate și abia apoi, divorțurile, decesul unei persoane apropiate sau decepția în dragoste. Noi îi sfătuim pe cei care suferă de depresie să se adreseze medicului cât mai repede pentru că există tratamente cu rezultate excelente”, a declarat doctorul Rodica Dorofte, șeful Secției de Psihiatrie din cadrul Spitalului de Urgență „Elena Beldiman” Bârlad.

„Inițial, aveam doar griji. Apoi a apărut insomnia și ulterior depresia”

Fiecare dintre noi avem momente de neliniște, de anxietate, momente în care, parcă, nu mai întrezărim niciun licăr de speranță. Aceste trăiri sunt, până la urmă, normale dacă durează foarte puțin. Când această stare persistă săptămĂni sau luni, avem o problemă care, de cele mai multe ori, se numește depresie.

„Viața mea nu mai avea sens. Nu mai mâncam, dormeam mult, 15 ore pe zi. Stăteam în casă pe întuneric și îmi treceau prin minte gĂndurile cele mai negre. Îmi neglijasem familia, copiii. Soțul m-a convins să mă internez la psihiatrie. Am mers la medic și am urmat un tratament medicamentos, pe care îl iau în continuare. Rezultatul este uimitor”, a declarat Corina S., o pacientă pe care am întâlnit-o la spital.

Problemele de zi cu zi, stresul acumulat în timp, determină apariția depresiei. Boala este destul de perfidă, instalându-se fără ca pacientul să-și dea seama. Abia când apar unele simptome supărătoare, apar semnele de întrebare.

„Nu mai dormeam bine de zile întregi, până când n-am mai putut dormi deloc. Eram agitată tot timpul, iar la serviciu nu mă puteam concentra. Din discuția avută cu medicul psihiatru, se pare că stresul a fost cauza acestor neplăceri. Aveam rate la două bănci și nu mai făceam față. Inițial, aveam doar griji și iarăși griji. Apoi a apărut insomnia și ulterior depresia”, a declarat Silvia R., o pacientă a secției Psihiatrie.

Tot aici am întâlnit-o și pe Marcela V., care ne-a mărturisit: „Am ajuns la spital din proprie inițiativă. Plângeam foarte ușor, mă afecta orice vorbă spusă pe un ton mai ridicat, tremuram, aveam stări de panică. Am citit pe internet despre aceste simptome și m-am gândit că sufăr de sindrom anxios și de tulburări afective. Medicul mi-a prescris un tratament cu antidepresive și sunt bine. Încerc să nu le mai pun pe toate la suflet”.

Drumul la specialist ne scapă de chinul depresiei

Creșterea numărului depresiilor este îngrijorătoare, dar fenomenul este cu atât mai îngrijorător cu cât cifra reală, greu de estimat, a celor care deși suferă de această afecțiune, nu s-au adresat unui specialist. De rușine că vor fi catalogați nebuni și cu speranța ca totul va trece, acești oameni își ascund stările și preferă să se trateaze cum cred ei sau cum au auzit. Din păcate, în cele mai multe cazuri, nu apar ameliorări ci, dimpotrivă.

Nu toți cei care ajung la psihiatru pentru stări depresive necesită internare. Cei cu depresii ușoare sunt tratați în ambulatoriu, prin Laboratorul de Sănătate Mintală din cadrul Secției de Psihiatrie.

Ceea ce este și mai trist e că acest flagel perfid nu alege. Oricine îi poate cădea în ghiare, indiferent de vârstă sau de statutul social. Așa se face că auzim tot mai des de copii și de adolescenți care și-au pus capăt zilelor. Drumul la psiholog și la psihiatru nu trebuie să sperie pe nimeni. Este ceva normal să cunoști ce se-ntâmplă cu tine. Depresia vine cu o serie de simptome cum ar fi lipsa chefului de viață, insomnia sau dimpotrivă, somnolența, iritabilitatea, lipsa poftei de mâncare, scăderea în greutate, izolarea, închiderea în sine.

Atunci când o persoană suferind de depresie nu recunoaște că are probleme de natură psihică, situația poate degenera. Depresiile se adâncesc, devenind foarte severe. Acestea se tratează într-un timp îndelungat și pot afecta serios viața socială și familială a persoanei. Familia sau apropiații trebuie să intervină imediat apelând la un medic și monitorizand permanent persoana. Nu de puține ori, netratate și lăsate la voia întâmplării, depresiile au ca deznodământ înfricoșător sinuciderea.

Cel mai recent caz de sinucidere cauzată de depresie: omul de afaceri bârlâdean Viorel Dumitrașc
Un exemplu despre cât de periculoasâ este această boală, dar și o dovadă clară că nu ține cont de avere și de statutul social, este recenta sinucidere a omului de afaceri Viorel Dumitrașc, patronul SC Urban Proiect SA, una dintre cele mai de succes firme de construcții din zona Moldovei.
Cazul a cutremurat opinia publică, dar și pe cunoscuții și familia omului de afaceri. Asta, în ciuda faptului că Viorel Dumitrașc fusese diagnosticat cu depresie în urmă cu mai multă vreme și era în atenția medicilor. E drept, problemele pe care firma le avea cu legea (fiind în colimatorul DNA) trebuie să fi contribuit substanțial, însă nu e mai puțin adevărat că o persoană cu un psihic robust ar fi putut duce totul mult mai ușor.