Rusia împinge România la schimbări de strategie militară

Mobilizarea continuă de trupe rusești la granița de est a Ucrainei preocupă tot mai mult NATO. În același timp, presiunile la adresa Moldovei au crescut. Pe acest fond, Traian Băsescu a cerut alocări suplimentare Armatei și mutarea priorităților de apărare.
Ieri, 27 martie, ziua Unirii Basarabiei cu România, soarta Moldovei părea mai incertă ca oricând. Rușii continuă să maseze trupe la granița de est a Ucrainei, atingând un nivel care să le permită o invazie de proporții.
Potrivit Washington Times, care citează surse din cadrul NATO, fereastra de oportunitate pentru un atac este până la alegerile ucrainene de pe 25 mai, când va fi ales un guvern nou, a cărui legitimitate nu va mai putea fi contestată. Potrivit generalului Philip Breedlove, comandantul suprem al forțelor aliate în Europa (SACEUR), pregătirile sunt avansate, iar rușii au adus trupe de parașutiști care se antrenează pentru a prelua controlul asupra aeroporturilor și aerodromurilor din Ucraina, astfel că întrebarea nu pare a fi „dacă”, ci „când și unde” va lovi Rusia data viitoare.
Ieri, la bilanțul anual al Ministerului Apărării, președintele Traian Băsescu a sintetizat incertitudinile occidentale privind acțiunile Rusiei: „Nu putem spune că mai putem privi la incidentele din 2008, când Federația Rusă a ocupat Abhazia și Osetia de Sud, ca la niște incidente izolate. Este clar că a fost Georgia în 2008, a urmat Ucraina în 2014 și orice om politic, ca și orice strateg militar trebuie să-și pună întrebarea: ce sau cine urmează? Că o fi Transnistria, că or fi Transnistria și Republica Moldova, că urmează regiunea de sud a Ucrainei, de la Crimeea către Odessa și spre gurile Dunării până la Brațul Chilia, sunt întrebări pe care oricine poate să și le pună, în lipsa unor declarații și atitudini ferme ale Federației Ruse. Impredictibilitatea Federației Ruse ne obligă să analizăm variante, dar și posibilități de reacție”.
Tendințe centrifuge
Această analiză este conformă atât cu „aspirațiile istorice” ale Rusiei, afirmate de președintele Vladimir Putin în „discursul de anexare” a Crimeii, dar și cu evoluțiile și provocările din ultima lună. Dacă liderii transnistreni au cerut deja anexarea la Rusia în baza unui referendum din 2006, în ultimele zile a venit rândul liderilor găgăuzi la Comrat să adauge presiuni la adresa Chișinăului. Bașcanul găgăuz, Mihail Formuzal, a fost primit la Moscova, unde Leonid Sluțki, președintele Comisiei pentru afacerile CSI din Duma de Stat, a apreciat drept „foarte oportune” referendumurile de pe 2 februarie și a promis că „Rusia este gata să extindă parteneriatul cu Găgăuzia”.
Respectivele referendumuri au avut drept obiect aderarea Moldovei la uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazahstan și declararea independenței în caz de unire cu România a Moldovei. Cât despre „parteneriatul Rusiei cu Găgăuzia”, acesta s-a manifestat deja la începutul lunii, când Rusia a ridicat embargoul asupra vinurilor provenite din această regiune autonomă din sudul Moldovei, dar nu și pe cel asupra vinurilor provenite din restul Moldovei, și a continuat cu „înfrățirea” dintre Găgăuzia și regiunea Moscova. Pentru a crește presiunea, autoritățile de la Comrat au anunțat înființarea unor posturi de poliție proprii. Aceste manifestări centrifuge se adaugă celor din Transnistria, precum și zonelor dominate de comuniști, cum ar fi raionul Bălți.
„Resurse suplimentare“
În aceste condiții s-a desfășurat ieri Consiliul Suprem de Apărare a Țării la cererea președintelui, în care „situația din Ucraina” s-a aflat pe ordinea de zi. Anterior, președintele Băsescu s-a făcut ecoul președintelui Obama, care ceruse miercuri aliaților europeni să-și sporească cheltuielile militare, și a vorbit despre „alocarea unor resurse suplimentare o dată cu rectificarea bugetară și o bună planificare pentru anul 2015, în așa fel încât prin creșterea resursei financiare alocate Armata Română să-și crească consistent capacitatea de reacție”.
Citește și:
De altfel, președintele consideră că „dacă până acum prioritatea majoră a Armatei Române a fost îndeplinirea misiunilor în afara teritoriului național, din acest moment, acest obiectiv trebuie însoțit și de un nou obiectiv, acela de ridicare continuă a capacității de reacție a Armatei Române, nu pentru că România ar fi atacată de cineva, dar, când în estul și nordul frontierelor noastre se petrec evenimente precum cele care au dus la pierderi teritoriale pentru un stat vecin în favoarea Federației Ruse, acest lucru nu poate lăsa nici conducerea politică a țării și nici Armata în afara unor reacții. Iar prima reacție a politicului și a Armatei Române trebuie să fie creșterea capacității de reacție a Armatei”.