"O șansă reală pentru viitorul agriculturii românești"
„Ministerul Educației a avut grijă mai ales de învățământul obligatoriu și de cel teoretic, uitând, se pare, că e nevoie de specialiști în agricultură», a declarat deputatul PSD Toader Dima.
Deputatul PSD Toader Dima susține că este recunoscută importanța învățământului agricol din România, dar se face mult prea puțin în acest sens.
„Ba chiar, uneori, pare de-a dreptul abandonat. Sunt aproape 50 de ani de când în România au apărut liceele agricole. În 1965, școlile profesionale agricole, cu mulțimea de specializări care existau la acea vreme, erau transformate în licee agricole, apoi, în toate liceele agricole au fost înființate ferme didactice, în care elevii făceau practică obligatorie. De multe ori, în apropierea liceelor agricole, erau stațiuni de cercetare agricolă, care îi preluau pe cei mai buni absolvenți, fie ai liceelor respective, fie ai facultăților de specialitate. Așa s-a ajuns ca, în anul 1990, în România să existe 160 de școli și licee agricole. Potrivit statisticilor, astăzi mai sunt doar 40, multe dintre ele cu o dotare mai mult decât săracă și aproape nebăgate în seamă de nimeni”, a declarat Dima.
Parlamentarul social-democrat menționează că dezastrul a început în anul 1994, atunci când liceele agricole au trecut de la dubla subordonare față de Ministerul Învățământului și Ministerul Agriculturii, la subordonare doar față de Ministerul Educației: “Pot să spun că a fost un moment nefericit pentru că atunci învățământul agricol românesc a fost practic abandonat de către stat. Ministerul Educației a avut grijă mai ales de învățământul obligatoriu și de cel teoretic, uitând, se pare, că e nevoie de specialiști în agricultură. Agricultura rentabilă nu se poate face ca acum 100 de ani, cu oameni care cultivă pământul și cresc animale doar după cum cred ei că trebuie făcut. După anul 1994, au fost perioade în care liceele agricole nu au primit niciun fel de dotare tehnică pentru formarea profesională la standardele de performanță cerute de o agricultură modernă. Se vorbește de ceva vreme de relansarea învățământului agricol românesc, dar se face încă puțin. Mai mult par a se preocupa străinii, interesați să găsească în România specialiști de calitate. În județul Timiș, de exemplu, școlile agricole vor fi reînființate la cererea investitorilor germani”.
Toader Dima mai spune că se insistă de ceva vreme pe tema fermelor de familie: „Cine să se ocupe de ele, cine să facă agricultură eficientă, dacă nu știe cum? Fermele de familie ar fi cu adevărat o oportunitate, dacă ar fi înființate și conduse de absolvenți ai învățământului agricol de calitate. O astfel de fermă de familie, pe o suprafață de unu-cinci hectare, ar putea beneficia și de ajutorul de 15.000 de euro, bani cu care pot fi făcute multe lucruri. Să nu mai vorbim de ferme de subzistență pentru că proprietarii acestora nu sunt, de fapt, fermieri, ci cultivă pământul doar pentru consum propriu și nu rămâne nimic care să ajungă în piețe. Deocamdată, vorbim de câteva milioane de mici proprietari de pământ și de animale, dar a venit vremea să le pregătim schimbul, să-i pregătim pe adevărații mici fermieri, care să le ia locul în timp, așa cum s-a întâmplat în țările occidentale”.
