Europa are un munte de datorii
DEUTSCHE WELLE. Economia Europei se redresează, încetul cu încetul. În același ritm, însă, cresc datoriile. Celor publice li se alătură și pasivele sectorului privat. Să fie „iertarea de păcate” singura strategie de ieșire?
Occidentul este, în ansamblul său, profund îndatorat, crede Daniel Stelter, consilier economic și expert în crize financiare. Nu mai este demult doar o problemă a băncilor și nici doar o simplă exagerare a împrumuturilor făcute de stat. În cartea sa intitulată „Bomba de bilioane”, Stelter povestește cum, din 1980 și până acum, statele, antreprenorii și persoanele private și-au dublat datoriile – care, însumate, au sărit de la 160 la peste 320 de procente din produsul intern brut. De unde această nebunie? O posibilă explicație este alegerea unor politici economice și monetare complet false. După căderea Zidului Berlinului și intrarea Chinei în Organizația Mondială a Comerțului, statele industrializate au resimțit o imensă presiune a costurilor, mai ales dinspre Asia. Și, în loc să investească în educație și inovare, statele și cetățenii au ales calea mai simplă: cea a împrumuturilor. Americanii și-au văzut visul de a deveni proprietari imobiliari pe credit, europenii au pompat finanțe în statul bunăstare. O orgie a îndatoririlor, practicată mai ales în sudul Europei, susținută și de promisiunea uniunii monetare. Anunțat la summitul european de la Madrid, din 1995, euro a aruncat, în doi ani, dobânzile la nivelul scăzut din Germania. „Atunci s-au făcut datorii iar salariile au crescut prin creditare”, amintește Hans-Werner Sinn, președintele institutului ifo. A funcționat cât timp piețele financiare au fost apte să pună în circulație noi credite. Adică până în 2007, când a explodat bula. Întâi în Statele Unite, apoi și în Europa. Și a venit și incendiul grec în interiorul zonei euro. Lumea s-a trezit în miezul a ceea ce a numit „criza datoriilor de stat”.
Grecia, crede Moritz Schularick, de la Universitatea din Bonn, este doar o excepție, de fapt. Irlanda și Spania nu au traversat același tip de criză: „Au fost bule imobiliare în cel mai clasic sens, creditări excesive, parțial din străinătate – și care, la un moment dat, au explodat”. Datoria publică a celor două țări a crescut vertiginos ca urmare a implicării în salvarea băncilor – dar grosul problemei tot din îndatoririle private au provenit. În Spania, de exemplu, au reprezentat 70% din totalul de două mii de milioane de euro. În Irlanda, economia este, în acest moment, împovărată de o îndatorare de 400%, peste două treimi provenind din sectorul privat. Altfel spus, marele pericol mișună, de fapt, în sectorul privat.
Echipa condusă de economistul Moritz Schularick a studiat 90 de crize financiare petrecute după 1870. „De regulă, crizele financiare și prăbușirile de sisteme financiare, așa cum le-am trăit și recent, sunt rezultatul împrumuturilor repetate făcute de sectorul privat”, explică Schularick, contrazicând diagnosticul tradițional care cerea tratarea statului bolnav prin rețeta constrângerilor. Doar că, iată, economiile făcute până acum au împovărat creșterea economică și, prin aceasta, a fost înfrânată reducerea datoriei, este de părere Daniel Stelter. Dar nici noi împrumuturi nu ar ajuta la ieșirea din capcana datoriilor. Stelter crede că doar o ștergere a datoriilor ar putea să mai ajute. Moritz Schularick nu ar merge atât de departe, cu excepția Greciei, care, în caz contrar, ar trebui să muncească decenii numai pentru a plăti datorii.
Sursa: money.ro
