Lecție de demnitate
Părăsit de soție și bolnav de inimă, un tată face eforturi supraomenești pentru a-i crește și ocroti pe cei șapte copii ai săi.
Dumitru Hanu, 48 de ani, din Buda-Oșești, a uitat ce înseamnă să zâmbească și doar dragostea pentru cei șapte copii ai săi îi alină suferința. Muncește pe brânci pentru a face față greutăților de zi cu zi.
”Am grijă de copiii mei, mai ales de cel mic, mai ceva ca de ochii din cap. Vreau să îi cresc cum trebuie”, declară Dumitru Hanu. Familia, al cărei venit lunar este de numai 600 de lei, a fost părăsită de mamă acum aproape trei ani. Cei șapte copii au vârste cuprinse între trei și 18 ani. Tatăl muncește cu ziua pentru a avea ce pune pe masă. ”Am crescut copiii cum am putut. Mă descurc greu, muncesc cu ziua prin sat. Mă duc cu căruța să le aduc apă, iar ce primesc de mâncare, fasole, făină, alimente, toate sunt pentru copii. Mă mai ajută băiatul când am eu treabă în casă. Mă ajută și fetița, dar mâncare numai eu le fac, nu îi las pe ei”, spune bărbatul. Zi de zi, copiii fac eforturi să reziste, poartă hăinuțe de la unul la altul, se hrănesc cu ce dă Dumnezeu, dar nu lipsesc de la școală.
”Fata cea mare e la liceu, la filologie, o duc cu căruța până la Negrești. De acolo cumpărăm, că este un en-gros, alimente mai ieftine. Plătesc lumina, butelia, duc lemne cu căruța, că gazda ei are sobă cu lemne”, povestește Dumitru Hanu.
Cel mai mare ajutor vine din partea fetei de 16 ani. Învață la liceu, dar când vine acasă, intră în rolul de mamă pentru frații săi.
”Fiind cea mai mare, trebuie să îl ajut pe tata. De obicei, spăl vasele, hainele, fac curățenie. Trebuie să dăm înainte”, spune copila.
Pentru Dumitru Hanu, copiii sunt toată averea sa. Deși ar fi putut să-i dea în grija statului, muncește din răsputeri pentru a-i crește și a-i avea pe toți aproape.
