Anul trecut, consilierii județeni au stat degeaba: Toți, Doamne, și niciunul!
Astăzi, Consiliul Județean Vaslui se va «lăuda» în ședința sa lunară cu o activitate susținută înșirată pe 35 de pagini, cifră care coincide, aproape magic, cu numărul consilierilor. Dintre acești «bravi» aleși, după aproape o jumătate de an, niciunul nu a fost în stare să scrie măcar pe o pagină, într-un raport de activitate, ce a făcut în 2013.
Nu la începutul anului își prezintă activitatea pe anul trecut consilierii județeni vasluieni, când s-ar putea spune că memoria necontenitelor eforturi le este încă vie, dar nici măcar la cinci luni după. Tradiția spune că domnii consilieri vor preciza pentru muritorii de rând câte ceva din ce au muncit abia pe la mijlocul anului sau când vor avea chef sau pur și simplu nu își vor îndeplini deloc această obligație legală.
Asta pentru că Legea administrației publice locale, elaborată de aleșii «mai de sus», din Parlament, nu a fost făcută pentru a le produce vreun stres. Actul normativ precizează formal că reprezentanții poporului în legislativele locale au obligația de a întocmi un raport de activitate pe anul trecut, dar nu precizează vreun termen limită și cu atât mai mult nu «supără» consilierii cu vreo sancțiune. Doamne ferește!
Așa se face că, prin tradiție, cei aleși în Consiliul Județean (CJ) Vaslui nu reacționează nici la sentimentul datoriei față de cetățeni, nici la dezlânatele prevederi ale legii, ci doar la îndemnurile tot mai susținute ale conducerii acestui for, care nu dorește să se facă de râs în ochii presei și ai vasluienilor.
În ședința CJ de luna trecută, s-a produs abia primul îndemn al conducerii către consilieri de a se mobiliza, ușor, fără șocuri, pentru a elabora rapoartele de activitate pe anul 2013. Vicepreședintele Vasile Mihalachi i-a atenționat că trebuie să lucreze la aceste materiale, nu de alta, dar «presa e cu ochii pe noi, și așa trebuie să fie». Experiența anilor trecuție ne arată că vor trebuie să mai urmeze multe astfel de îndemnuri până când o parte a consilierilor județeni vasluieni vor prezenta, cei mai mulți pe câte o foaie de hârtie, câte un amestec de date statistice (număr de ședințe și proiecte adoptate) și amintiri pitorești, pe care îl vor numi «raport de activitate».
Presa din alte județe a început să vorbească despre activitatea pe 2013 a consilierilor județeni încă din februarie, când aleșii locali s-au simțit datori să-și prezinte rapoartele. Pentru că s-au simțit… Ba chiar un cotidian din Cluj făcea caz de… întârzierea consilierilor. Rușine să le fie acestor, să le spunem, ardeleni!
Un paradox năucitor
Din scurta noastră cercetare au rezultat cel puțin două exemple numai bune de prezentat celor ce o fac pe consilierii județeni la Vaslui. Astfel, pe site-ul CJ Vrancea ședeau «frumos», ieri, rapoartele de activitate ale tuturor consilierilor, toate declarațiile de avere și de interese. O situație de neconceput pentru Vaslui, unde niciodată nu a fost realizată «performanța» ca toți cei 35 de consilieri să-și fi îndeplinit într-un an toate cele trei însărcinări.
Un al doilea exemplu: presa locală din Cluj se distrează amar pe seama declarațiilor A4, trei lulele, trei surcele, ale aleșilor de acolo pentru că, nu putem să ne facem iluzii, consilierul român e construit pe același tipar: a fost trimis de partid pentru a ridica mâna când trebuie.
În județul Vaslui, după cinci luni, niciun consilier nu a putut scrie (fără nicio rigoare, de altfel) cam ce a făcut în decursul întregului an 2013. În schimb, CJ nu se putea lăuda cu activitatea sa pe anul 2013 decât într-un raport de… 35 de pagini, cifră care indică tocmai numărul consilierilor inactivi. Și astfel se ajunge la următorul paradox: CJ Vaslui, în întregul său, a avut o activitate mai mult decât prodigioasă, consilierii județeni, luați individual, nu au avut nicio activitate!
CJ prezintă, de fapt, un raport cu de toate pentru toți, care se finalizează «tradițional» prin organizarea «magistrală» (sau invers) a Festivalului de datini și obiceiuri de iarnă, gen de manifestare de la care mulți dintre aleși nu se dau în lături. Probabil că tocmai asta le lipsește pentru ca să mai și lucreze la ceva printre timp. În orice caz, un obicei precum a avea o activitate la locul de muncă despre care să poți vorbi nu prea există printre ei.