Actul medical, sub securea calculatorului

Anul acesta, medicii bârlădeni vor trebui să poarte asupra lor nu doar stetoscoape, ci și calculatoare. Numărul internărilor nu va trebui să depășească 1.878 de cazuri. Sănătatea oamenilor va trebui să-și găsească rezolvarea nu într-atât în cărțile de medicină, cât între filele registrelor contabile, cele care vor face legea în spitalul bârlădean, cel puțin anul acesta. Acestea sunt condițiile în care halatul alb va trebui să respecte Jurământul lui Hipocrate, la Bârlad. Cei care vor avea de suferit cel mai mult în urma calculelor perfide ale guvernanților neputincioși să găsească soluții sunt bătrânii.

Simona MIHĂILĂ

Cifrele, formulele, indicatorii, ecuațiile, procentele de referință – iată criteriile sub imperiul cărora se va desfășura actul medical la Bârlad, de acum înainte. Un act medical în cadrul căruia medicii de la Spitalul de Urgență „Elena Beldiman”din Bârlad vor fi nevoiți să se prezinte în fața pacientului cu stetoscopul într-o mână și cu mini-calculatorul în cealaltă. Sănătatea oamenilor va trebui să-și găsească rezolvarea nu într-atât în cărțile de medicină, cât între filele registrelor contabile, cele care vor face legea în spitalul bârlădean, cel puțin anul acesta. Acestea sunt condițiile în care halatul alb va trebui să respecte Jurământul lui Hipocrate, la Bârlad.

Echipa managerială a spitalului s-a întors săptămâna trecută de la București, unde, împreună cu reprezentanții Casei Județene de Asigurări de Sănătate (CJAS), a trecut printr-o așa-zisă procedură de „mediere”, asistată de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS).

Ca urmare, așa cum ziarul Est News a prezentat în premieră, spitalul bârlădean a obținut cu 100.000 de lei mai mult față decât îi oferise inițial CJAS. Adică, un buget mediu lunar de 3,7 milioane lei, în loc de 3,6 milioane lei.

Suma este una derizorie în comparație cu nevoile uriașe ale oamenilor care bat la ușile spitalului bârlădean, iar dacă mai punem la socoteală și felul cum se face împărțirea, situația este, cel puțin, halucinantă: 2,93 milioane de lei pentru spitalizare continuă, aproape 539 de mii de lei – servicii medicale cronici și 234 mii lei, pentru spitalizare de zi. Asta în condițiile în care necesarul (minus datoriile) ar fi de circa 4,7 milioane de lei lunar, după cum arată conducerea spitalului.

De precizat că suma pentru spitalizarea continuă ajunge doar atât cât să acopere salariile angajaților.

În schimb, în loc de bani, echipa managerială a spitalului bârlădean s-a întors de la negocieri cu multe și foarte frumoase promisiuni. Cea mai importantă este că în ultimul trimestru al anului unitatea va primi mai mulți bani dacă va fi în stare să înregistreze un număr cât mai mare de spitalizări de zi (ca definiție, este acel tip de spitalizare înseamnă acordarea de îngrijiri medicale acordate în intervalul a 12 ore, fără servicii de masă și cazare).

„Trebuie să dovedim că avem capacitatea că putem avea mai multe spitalizări de zi, peste valoarea contractată. Numai că acest lucru este foarte greu”, a apreciat Ștefan Constantinciu, managerul Spitalului de urgențe „Elena Beldiman”

Internări după „formulă”, nu după boală

Managerul spitalului a explicat, așa cum a putut, că toate calculele care au dus la aceste cifre dezolante s-au făcut în baza unei „formule”. Concluzia ar fi că noi, părinții și bunicii noștri, copiii trebuie să știm cu toții, că în momentul în care pășim pe ușile spitalului este foarte posibil să fim trimiși acasă. Indiferent de sumele cu care contribuim la stat pentru servicii medicale, bugetul determinat de „formulă” e cel care decide dacă vom avea parte de îngrijiri în spitalul public, sau vom scoate bani din buzunar pentru a merge în clinicile particulare.

În baza acestei atotștiutoare „formule”, legiuitorul a decis că spitalul de la Bârlad nu are voie să interneze lunar mai mult de 1.878 de oameni. Nu știm concret care sunt reperele „formulei”, însă de istoricul internărilor la spitalul bârlădean nu poate fi vorba.

Gabriela Daniș, directorul medical al spitalului, a spus și de ce: „La spitalizarea continuă trebuie să căutăm să facem un control foarte riguros la criteriile de internare, așa încât să nu depășim cele 1.878 de cazuri care ies din formulă. Orice depășire înseamnă bani care nu vor fi decontați. Istoricul arată că situația este foarte grea deoarece la spitalizarea continuă (internări – n.r.) avem o medie de peste 2.400, chiar cu vârfuri de 2.600 la temeperaturi extreme”.

Altfel spus, așa cum scriam și la începutul articolului, conduita doctorului în mâinile căruia ne punem speranța și viața, până la urmă, va fi dictată de niște calcule contabile. Ce loc mai are Jurământul lui Hipocrate în decizia lui de a trimite bolnavul acasă dacă acesta are ghinionul de a fi al 1.879-lea pe lista internărilor, nu știm. Și poate că nici el, medicul.

Soluția indicată de directorul medical Gabriela Daniș: „Trebuie să gestionăm atât de bine internările, încât diferența dintre numărul reieșit din formulă și cel înregistrat de noi, ca medie, să fie preluată pe spitalizare de zi și servicii ambulatorii”.

Bătrânii, principale victime ale „dictaturii calculatorului”

Cei care vor avea de suferit cel mai mult în urma calculelor perfide ale guvernanților neputincioși să găsească soluții sunt bătrânii. Cei pe umerii căruia fiecare dintre noi ne-am clădit viața și ne-am desăvârșit educația sunt principalii sacrificați ai sistemului inuman care ne cotrobăie buzunarele fără a ne oferi nimic.

„Patologia vârstnicului este deosebită în sensul că este mai costisitoare; segmentul acesta continuă și este în creștere, deși în ultimii cinci ani, media externărilor pe grupe de vârstă este următoarea: între 0 și 17 ani – 27%; între 18 și 64 de ani – 47%, iar peste 65 de ani – 26%. Această ultimă categorie este o tendință firească de îmbătrânire a populației, care se înregistrează nu numai la noi, ci peste tot în Europa cu scăderea natalității”, a spus Gabriela Daniș.

Atât Daniș cât și Constantinciu au arătat că problema finanțării spitalelor este și a comunităților locale.

„Fără spijinul consiliilor locale nu se poate. Am fost întrebați de suma pe care am primit-o la începutul anului dela Consiliul Local Bârlad și li s-a părut derizorie, le-a stârnit zâmbete membrilor Casei Naționale. Cu cele două miliarde de lei vechi, mare lucru nu se poate face. Ni s-a spus foarte clar că aportul Consiliilor locale este unul determinant”, a spus Constantinciu.

Mai mult decât rezonabilă a fost concluzia Gabrielei Daniș, care a arătat că cei mai mulți beneficiar al serviciilor medicale prestate de spitalul bârlădean sunt locuitorii de la țară, așadar și preocupările pentru un act medical de calitate ar trebui să vină și din această direcție: „Circa 60% din totalul celor 32.500 de pacienți externați pe an provin din mediul rural, ceea ce arată că spitalul este o problemă a comunității, în general”.