Experimente pe bolnavi

Cei 199 de vasluieni cu insuficiență renală sunt cobaii unui proiect al Ministerul Sănătății la fel de util ca tăiatul frunzei la câini. Conform noilor norme, bolnavii cuprinși în programul național de supeleere a funcției renale sunt obligați să se prezinte la ședințele de dializă cu cardul național de asigurat asupra lor. Bolnavii primesc gratuit acest card, costurile fiind suportate în totalitate de stat. Dar în cazul în care pierde cardul, pacientul este nevoit să plătească eliberarea unei alte bucăți de plastic, despre care nimeni nu știe cât costă. De asemenea, este greu de spus ce se va întâmpla cu dializații care nu-și permit să plătească prețul altui card. E drept că nimeni nu ar trebui să se opună progresului, însă e greu să te abții când constați că Ministerul Sănătății pare mult mai interesat de evoluția tehnică decât de umplerea rafturilor din farmaciile spitalelor.

Andrei STESCU

Prin Ordinul președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) nr. 329/2014, s-a aprobat testarea cardului național de asigurări de sănătate pentru beneficiarii serviciilor medicale de dializă cuprinși în Programul național de supleere a funcției renale la bonlavii cu insuficiență renală cronică.

“Primi asigurați din județul Vaslui care au primit cardul național de asigurări de sănătate sunt beneficiarii serviciilor medicale de dializă. Aceștia sunt cuprinși în Programul național de supleere a funcției renale a bonlavilor cu insuficiență renală cronică, cărora li se acordă astfel de servicii de către furnizorii aflați în relații contractuale cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CJAS)” a declarant Mihaela Chitariu, director executiv în cadrul CJAS Vaslui.

Potrivit reprezentantilor CJAS VasIui, în județ cardurile naționale vor fi testate la nivelul celor doi furnizori de servicii medicale de dializă aflați sub contract cu CNAS, respective Nefromed Dialysis Centers Bârlad și Nefrocare Vs Vaslui.

Până acum, CJAS Vaslui a distribuit 199 de carduri asiguraților cărora li se efectuează servicii medicale de dializă în cadrul celor două centre de dializă. Predarea-primirea cardurilor naționale între CJAS Vaslui și titular acestora s-a făcut pe baza unui proces verbal semnat de ambele părți, prin salariații CJAS delegați în acest sens, care s-au deplasat la centrele de dializă.

“Acest card li s-a înmânat personal oamenilor în mână pe bază de proces verbal. Au fost delegați doi reprezențati, unul pe Bârlad și unul pe Vaslui, iar be baza proceselor verbale de predeare-primire li sa îmânat personal acest card la centrele de dializă”, a mai spus Mihaela Chitariu.

Gratuit, prima dată…

De menționat că aceste carduri le-au fost înmânate cu titlu gratuit dializaților. Costurile sunt suportate integral de Ministerul Sănătății. Dar în cazul în care pacientul pierde cardul, va trebui să suporte din propriul buzunar contravaloare eliberării altei bucăți de plastic. În principiu, nu are fi nicio problemă, numai că nimeni nu știe cât costă acest card!

“Cardul național de asigurări sociale de sănătate se emite individual pentru fiecare asigurat cu vârsta de peste 18 ani si este gratuit, exceptie făcând cazul în care cardul se pierde, iar înlocuirea lui va trebui suportată din banii posesorului. Asiguratul suportă contravaloarea cardului național în situația solicitării eliberării unui duplicat ca urmare a pierderii, furtului sau deteriorării acestuia, precum și în situația modificării datelor personale de identificare. Nu scrie în norme care este prețul unui card, este specificat doar că trebuie suportat de către asigurat”, a mai spus Mihaela Chitariu.

O altă necunoscută din acest experiement al Ministerului Sănătății o reprezintă criteriile care au stat la baza alegerii persoanelor cu insuficiență renală (care ar putea avea orice altă grijă când merg la dializă decât purtarea cardului). De ce anume s-a optat pentru aceste persoane, când evidența și decontarea serviciilor de dializă este ținută strict în cadrul unui program național? Ce utilitate au cardurile în acest context? Apoi, Ministerul implementează alte două programe care au aceleași utilități ca și cardul: dosarul electronic și mult contestatul Sistem Informatic Unic Integrat, pentru care s-au plătit 104 milioane de euro! În contextul în care nimeni nu știe cât reprezintă costul unui card, ne întrebăm firește dacă nu cumva experimentul Ministerului vizează doar cheltuirea unor fonduri “unde trebuie”. E drept că nimeni nu se poate opune progresului, însă oficialii Ministerului par mult mai ingrijorați de infrastructura tehnică decât de lipsa medicamentelor și materialelor sanitare din spitale.