Industria Vasluiului, vândută pe nimic bucată cu bucată – Cine se face vinovat de sărăcia în care ne zbatem?

Planurile de relansare economică a județului Vaslui sună foarte bine, cel puțin pe hârtie. Politic, ni se promit din patru în patru ani investitori străini care vor deschide la Vaslui robinețe de lapte și miere. Din când în când, delegații străine vin și se interesează de oportunitățile economice ale Vasluiului, însă până acum nu s-a întâmplat nimic notabil. Ultima vizită de acest gen s-a consumat recent, când însăși ambasadoare Chinei la București ne-a trecut pragul. Ar fi vrut lapte praf, fructe și legume, exact ce noi nu putem exporta. Cel puțin nu în cantitățile dorite de asiatici. Poate că altfel ar fi stat lucrurile dacă parcul indistrial din Vaslui și-ar fi păstrat gama de produse pentru export pe care o avea acum 30 de ani. Numai că fabricile Vasluiului au fost vândute bucată cu bucată și falimentate, în multe cazuri, voit, iar zeci de mii de oameni au trecut prin drama șomajului, în vreme ce alte câteva mii au luat calea străinătății. Vă prezentăm, astăzi, un prim episod din dezastrul economic care a cuprins Vasluiul. Este vorba de privatizarea SC Movas SA, care în trecut a hrănit 1.500 de suflete și de care acum s-a ales praful.

Alexandru CROITORU

Că industria vasluiană a dispărut aproape în totalitate, nu mai este pentru nimeni un secret. Marile farbrici s-au dus de râpă după ce, în marea privatizare de după Revoluție, o serie de oportuniști au știut să-și joace bine cărțile, îmbogățindu-se, în timp ce vasluianului de rând îi era tot mai greu să pună o pâine pe masă.

Rând pe rând, a început s-a ales praful de undele dintre cele mai importante fabrici din țară, fabrici cu renume internațional, listate la bursa Rasdaq. Astăzi, ne-am trezit cu un județ care se zbate în sărăcie, cu un număr record de șomeri, o populație îmbătrânită de grija zilei de mâine și cu zeci de mii de locuitori plecați să-și vândă munca prin țări străine, în speranța unui trai mai bun.

Ce se face astăzi pentru ca viața noastră să devină mai plăcută și să avem un trai mai bun? Practic, mai nimic. Teoretic? Planuri și încercări pentru a atrage investitori, pentru a crea locuri de muncă, pentru reducerea numărului de șomeri. Asistăm din când în când la vizita vreunei delegații străine care vine, ne vede, promite și nouă nu ne rămâne decât să așteptăm. Așa au fost chinezii la Vaslui, de două ori. Prima dată o întâlnire a oamenilor de afaceri, a doua oară, însuși Excelența sa Huo Yuzhen, ambasadoarea Republicii Populare Chineze la București. Ce am reușit să aflăm cu această ocazie? Două lucruri “importante”. Chinezii au devenit mari iubitori de prăjituri și ne întreabă dacă avem posibilitatea de a exporta praf de ouă și lapte praf. Cam greu cu ambele variante, mai ales că e nevoie de cantități serioase, nu glumă. Apoi, se pare că au început să țină la siluetă: nu vor carne de pui de la Vaslui. Și tot de la chinezi am aflat că ar fi interesați de fructe și legume proaspete. Ceva aproape imposibil de realizat, ținând cont de distanța care ne desparte, iar teleportorul e o chestie întâlnită, deocamdată, într-un serial SF american. Distanța dintre Vaslui și China poate fi acoperită doar pe calea aerului sau a apei. Dacă prima variantă include costuri mari, chiar dacă e de durată mai scurtă, cea de-a doua cale, maritimă, cu fructe și legume în stare proaspătă, e greu de ajuns.

Și chinezii nu sunt singurii care au venit și au stat de vorbă cu cei din conducerea județului Vaslui, cu oamenii de afaceri și care au întrebat, mai mult așa de dragul conversației, care ne sunt posibilitățile de dezvoltare a mediului de afaceri. Au mai fost și turci, cubanezi și macedonieni. Ce se va concretiza, până la urmă?! Asta se va vedea într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat. Dar deocamdată nu suntem interesanți pentru investitori.

Am fost, însă, în trecut, când parcul industrial al Vasluiului producea o gamă largă de produse pentru export. Dar s-a distrus mai tot ce era bun, s-a vândut pe nimic, s-a închis, s-a demolat… Un exemplu în acest sens îl reprezintă una dintre puținele fabrici din România, care era listată pe Bursa Rasdaq și acolo a rămas până când a dispărut din peisajul economic, “îngropată” de unul dintre cei mai controversați afaceriști care au trecut prin Vaslui.

SC Movas SA, o emblemă îngropată de scandaluri și corupție

Dacă, prin anii ’90 fabrica de mobilă vasluiană asigura locuri de muncă pentru mai mult de 1.500 de persoane, în scurt timp, Movas SA avea să dispară, după ce a pus mâna pe ea cehul Frantisek Priplata. Iar aici, trebuie recunoscut și “meritul” judecătorului sindic Ioan Bocan, cel care, după ce a reușit terminarea câtorva fabrici din județ, s-a cerut la pensie, pesemne oboist de la atâta efort.

Priplata, cel care avea să îngroape industria de mobilă vasluiană, rămâne în memoria vasluienilor ca cel care a comandat asasinarea liderului sindical de la Tepro Iași, Virgil Săhleanu.

Povestea fabricii Movas a stat cam așa: după ce a intrat în insolvență, pentru cumpărarea activelor s-au înscris două firme potent financiar la acea vreme. Una dintre era Elvila, condusă de omul de afaceri Viorel Cataramă, iar cea de-a doua Racova Grup Vaslui, condusă de Adrian Porumboiu. Ioan Bocan, judecătorul sindic, a pus câteva condiții aberante, iar cei doi s-au retras din cursă. A urmat apoi, la solicitarea lichidatorului judiciar, vânzarea directă a activelor către o firmă din județul Neamț, fără ca cineva să țină cont de câteva aspecte. Unul dintre ele a fost faptul că la negoicieri au mai fost prezente două firme, una din Târgu Ocna șI una din Olanda, iar societatea care a cumpărat fusese înființată cu un an înainte, avea o cifră de afaceri de 13,7 milioane de lei, pierderi de peste 33 de milioane și o datorie de 3,3 miliarde de lei. Cu toate acestea, firma nemțeană a reușit să pună mâna de Movas SA, după ce a oferit aproape 37 de miliarde de lei.

La scurt timp după ce Priplata a pus mâna pe fabrică, a intrat în faliment, “mâncată” de datorii și scandaluri. În raportul întocmit de lichidatori în procesul de faliment al Movas SA Vaslui se arată cum Priplata s-a folosit de banii societății pentru firmele sale: “Principala cauză a ajungerii societății în incapacitate de plată este rezultatul desfășurării în cea mai mare parte a unei activități nerentabile detrerminată de vânzarea sub prețul de cost al produselor fabricate, cât și utilizarea banilor, bunurilor și creditelor de care s-a bucurat societatea falită de către administratorul Frantisek Priplata și indirect prin firmele la care acesta era asociat, administrator. Priplata, prin toate măsurile pe care le-a dispus, a urmărit doar obținerea unor câștiguri financiare la celelalte societăți, creând un prejudiciu financiar foarte mare, făcându-se vinovat de folosirea cu rea-credință de bunurile societății, favorizând ale societăți în care avea interese directe sau indirecte, uzând de calitatea de acționar majoritar al debitoarei și luând în repetate rânduri bani din încasările societății pe care i-a folosit în interes personal și nu i-a mai resituit”.

“Groparul” SC Movas SA nu a făcut o zi de închisoare

După falimentarea fabricii de mobilă ă și după ce a ținut prima pagină a ziarelor ca fiind cel care a comandat moartea liderului sindical de la Tepro Iași, Priplata a fost condamnat de Înalta Curte de Casație și Justiție la opt ani de închisoare și interzicerea unor drepturi. În timpul procesului, Priplata a fost pus în libertate în baza unei adeverințe medicale eliberate de Spitalul Clinic Județean Oradea, așa că, atunci când s-a finalizat procesul, acesta fugise deja din România. S-a cerut apoi extrădarea acestuia și încarcerarea lui însă, în septembrie 2009, Tribunalul regional din Brno, a respins condamnarea decisă de autoritățile române pe motiv că cetățeanul ceh nu a beneficiat de o poziție care să-i garanteze drepturile prevăzute de convențiile internaționale și că a fost condamnat ca urmare a unor presupuse presiuni politice. La final, statul s-a ales cu paguba, iar peste 1.500 de vasluieni au rămas pe drumuri.