Biserica, cel mai mare latifundiar – Săracii bogați

Despre Biserica Ortodoxă Română, toată lumea știe că este cea mai bogată și cea mai profitabilă instituție. Parte a acesteia, Mitropolia Moldovei șI Bucovinei nu este mai prejos. După 1989, instituția de cult a folosit orice tertip pentru a revendica averile cândva secularizate și chiar alte domenii, pe care nu le-a avut niciodată în patrimoniu. Un exemplu în acest sens stau și cele 5.335,53 hectare de pădure de pe raza comunelor Băcești și Dumești trecute, din administrarea Direcției Silvice Vaslui, în proprietatea Mitropoliei, ca urmare a unor sentințe judecătorești date în baza prevederilor Legii 1/2000. Deși în conturile Mitropoliei sunt cifre greu de numărat, iar patrimoniul acesteia este de invidiat, se pare că păstorii Domnului încă au nevoie de bani…

Alexandru CROITORU

La începutul anului 2006, Mitropolia Moldovei și Bucovinei, în numele și pentru Parohia Sfântul Spiridon Iași, făcea plângere împotriva deciziei Comisiei Județene de Fond Funciar Vaslui pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri acoperite cu pădure care, spuneau ei, ar fi aparținut Epitropiei Sfântul Spiridon. Prin plângere, se cerea ca Direcția Silvică Vaslui, condusă pe atunci de Dumitru Popoiu, să pună la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar a comunei Dumești, prin Ocolul Silvic Băcești, suprafața de 2.490,5 hectare de pădure. Ca act justificativ, la baza cererii, a stat un process verba de predare-primire din 31 martie 1948, întocmit între Regionala Silvică IașI și Epitropia Sfântul Spiridon. În același timp, Mitropolia Moldovei și Bucovinei cerea obligarea Direcției Silvice Vaslui, prin Ocolul Silvic Băcești, să pună la dispoziția Comisiei comunale Dumești de fond Funciar lista cu bunurile inventariate ca acestea să fie și ele predate.

De fapt, prin acea cerere, Mitropolia solicita să intre în posesia nu numai a suptrafeței de pădure ci și a clădirii Ocolului Silvic Băcești, precum și toate cantoanele, districtele și brigăzile silvice care serveau la administrarea celor 5.235,53 hectare de pădure de pe raza comunelor Dumești și Băcești, motivată de faptul că suprafața retrocedată este mai mare decât jumătatea suprafeței rămasă în administrarea Ocolului Silvic Băcești. Pe lângă toate acestea, Mitropolia mai cerea plata cheltuielilor de judecată și plata de daune pentru fiecare zi de întârziere de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești.

Avea sau nu are dreptate Mitropolia Moldovei șI Bucovinei?

Motivația acestei cererii de retrocedare ar fi fost legată de faptul că Parohia Sfântul Spiridon Iași are dreptul la retrocedarea întregii suprafețe de pădure pe care o dețin comunele Dumești și Băcești, iar dovada dreptului de proprietate era un process verbal de preluare a pădurilor din 31 martie 1948.

“Fondul cultului ortodox de la Dumești și Băcești constituia, la vremea aceea și constituie și în prezent un tot unitar pe ambele comune, unite și ele la acea vreme. Suprafața totală este de 2.490,56 de hectare de pădure pe raza comunei Dumești și 2.744,97 hectare de pădure pe raza comunei Băcești”, se arată în motivarea Mitropoliei Moldovei șI Bucovinei.

De fapt, cererea de punere în posesie care s-a judecat la Vaslui în 2006 nu este singura. Astfel de cereri au mai fost și în 1998 și 2005, și în toate trei s-a cerut nu numai suprafața de pădure, ci și clădirile aferente, în care funcționează districte silvice, cantoane etc. Pentru a fi și mai convigători în cererea pe care au adresat-o instanțelor vasluiene, reprezentanții Mitropoliei au arătat că au primit deja 30 de hectare de pădure din fondul bisericesc al cultului ortodox de la comuna Cotnari și spuneau că au dreptul să li se restituie și diferența de pădure, adică 5.235,53 ha împreună cu clădirile. Diferența a constat în faptul că, în fața instanțelor ieșene, Mitropolia s-a prezentat cu un titlu de proprietate pentru cele 30 de hectare de pădure pe când, la Vaslui, au venit doar cu acel proces. De fapt, Mitropolia dorea ca, pe lângă cele peste 15.000 de hectare de pădure aflate deja în administrarea Ocolului Silvic al Mitropoliei, să pună mâna și pe cele peste 5.000 de hectare aflate pe teritoriul județului Vaslui. Până la urmă, pe baza a două hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile, a și reușit…

Prefectura s-a opus

Prefectura județului Vaslui a dat, în acel an de grație 2006, o hotărâre, nr.424, prin care respingea contestația Parohiei Sf. Spiridon Iași formulată împotriva măsurii de a dispune punerea în posesie cu suprafața de 2.490,56 hectare de pădure. Pentru soluționare, dosarul începe să fie plimbat între instanțe. Dosarul 1980/333/2006 a ajuns și pe masa judecătorilor brașoveni, care au respins cererile formulate și au întors dosarul, pentru soluționare Judecătoriei Vaslui. Aici povestea a continuat exact de acolo de unde a rămas, fiecare dintre părțile implicate în acest proces încercând să arate că el are dreptate. Direcția Silvică Vaslui a încearcat să-și păstreze în administrare pădurea de la Băcești și Dumești și a invocat faptul că cerea de retrocedare a fost făcută tardiv, iar pentru dovedirea dreptului de proprietate Mitropolia a depus înscrisul intitulat “Situația pădurilor Epitropiei Spitalului Sfântul Spiridon” din 12 februarie 1948 și un proces verbal din 31 martie 1948, privind terenurile cu vegetație forestieră și obiecte de inventar predate Ministerului Agriculturii și Domeniului de la acea vreme.

Apoi, a arătat că statul român NU a confiscat abuziv pădurile, iar bunurile au trecut în patrimoniul statului ca efect al lichidării averii fostei Epitropii a Spitalului Sfântul Spiridon din Iași. În plus, Epitropia era o instituție de utilitate publică și Statul aloca anual bani către aceasta, scopul Epitropiei fiind acela de asistență publică și medicală pentru zona Moldovei. Până la urmă, sentința civilă din acest dosar dă dreptate Mitropoliei și o pune în posesie cu 2.490,56 de hectare, ca doi ani mai târziu, în 2008, o altă sentință să treacă în proprietatea acestei alte 2.744,97 hectare de pădure.

Un proces verbal controversat

“O lovitură însă iremediabilă a doborât aproape Așezământul Sfântul Spiridon imediat după război (Primul Război Mondial – n.r.). Această instituție care exercita o importantă funcție socială în stat a fost expropiată, în 1918, de întreaga supafață agricolă pe care o avea de circa 73.000 de hectare de teren. Suprafața arendată ar fi adus azi un venit de peste 100 de milioane de lei anual. În schimb, statul îI dă o rentă de cinci milioane de lei”, se arăta în înscrisurile vremii legat de ceea ce s-a întâmplat cu averea Parohiei Sfântul Spiridon.

Oricum, asta nu a însemnat sărăcirea unității de cult mai ales că, în perioada 1918-1936 a primit numeroase donații în bani, averi întregi sau parțiale, parte din moșii etc.

Referitor la acel proces verbal din 1948, în care se face predarea, respectiv primirea pădurilor, atunci s-a ținut cont de o decizie luată de către minștrii secretari de stat de la Departamentul Industriei și Comerțului, Ministerul Agriculturii și Domeniilor, Ministerul Minelor și Petrolului, al Educației, Sănătății etc, prin care multe din bunurile Bisericii Ortodoxe Române trec în proprietatea statului, iar bunurile, în funcție de ceea ce reprezentau ele, au trecut în administrarea ministerelor de resort ale acelor vremuri. Această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial din data de 8 februarie 1918. A venit apoi Revoluția din decembrie 1989, și lucrurile s-au schimbat. Biserica Ortodoxă Română a devenit ceea ce era pe vremuri de mult apuse: un mare latifundiar, proprietar de terenuri, bunuri mobile și imobile și cea mai rentabilă societate comercială din România. Cu toate acestea, încă are nevoie de donații…