Școala, a doua familie a copilului
Socializarea este un proces care ia naștere în familie și continuă în unitățile de învățământ. Dacă până la școală copilul doar a experiementat viața socială în familie, la gradiniță sau în parcuri, de acum o trăiește din plin. Acesta începe să petreacă tot mai mult timp împreună cu grupul de colegi și cu învățătoarea/profesoara, ceea ce înseamnă descoperirea unui mediu diferit, reguli și relatii noi, rivalități și afinități. Copilul de acasă devine și elev, termen ce implică numeroase schimbări și care aduce cu sine o serie de responsabilități.
O contribuție extrem de importantă în instrucția și educația celor mici ar trebui să o aibă și familia. Dacă se creează un parteneriat între familie și școală, valoarea actului educațional sporește, personalitatea copilului dezvoltându-se armonios și corespunzător. O colaborare în acest sens este absolut necesară. Copilul care pășește pentru prima dată din mediul familial în grădiniță sau în școală, caută același comfort psihic și emoțional de acasă.
Curiozitatea este cea care împinge copilul spre cunoaștere, iar școala îi permite acest lucru, nemărginit. Dacă dascălul său reușește să-l mulțumească spiritual, să și-l apropie prin activități interesante, corespunzătoare vârstei, să facă din orice acțiune o mică sărbătoare, să-i evidențieze calitățile, să-l motiveze, atunci îl va câștiga de partea sa, iar școala îi va părea plăcută și protectoare.
„Cu siguranță un dascăl trebuie să aibă o latură emoțională, dar nu una parentală deoarece nu se va putea impune în fața copiilor. Un copil încalcă mai puțin regulile dacă le cunoaște foarte clar, din acest motiv nu trebuie să confunde mediul școlar cu cel familial. Atenția și afecțiunea primite la școală trebuie să aibe rolul de a sprijini copilul în procesul de învățare și dezvoltare personală, de aceea nu se recomandă ca părinții ce sunt cadre didactice să-și desfășoare activitatea în clasa unde se află propriul copil”, ne-a declarat psihologului Roxana Giușcă.
Pentru ca un copil sa asimileze informațiile care îi sunt oferite la școală are nevoie în primul rând de siguranță fizică. Dupa ce a devenit încrezător că nu va primi o pedeapsă strictă la orice abatere de la regulă, copilul asimilează valorile promovate de dascăli și își începe dezvoltarea competențelor.
„O pedeapsă trebuie particularizată în funcție de fiecare copil și nu trebuie exagerată. Ea trebuie corelată cu gravitatea faptei, iar copilul trebuie co-implicat să ducă la sfârșit efectuarea pedepsei, în funcție de vârstă. Mai exact el trebuie să efectueze anumite activități care îi dispalc: curățenie, cumpărături, dus gunoiul sau interzicerea accesului la televizor, calculator etc”, ne-a mai declarat Roxana Giușcă.
Copilul nu trebuie condus, el trebuie dirijat, implicat și susținut în anumite situații ce țin de viitorul său, de acest lucru trebuie să se ocupe atât familia cât și școala. (Roxana CUCU)
