Inventarierea terenurilor, doar pentru fraieri – Averea Bisericii, o taină bine păzită de funcționarii publici
Terenurile Episcopiei Hușilor, sau mai bine spus averea ei, reprezintă un adevărat secret de stat. La data curentă, la nivel județean, nimeni nu „știe” de ce teren arabil dispune Episcopia Hușilor, deși această instituție cu regim special primește fonduri consistente și de la Guvern, dar și de la Consiliului Județean Vaslui. Nu mai vorbim de subvențiile primite de Episcopie pentru suprafețele de teren cultivate.
Bogdan RUSU
Potrivit Legii 165/2013, privind inventarierea terenurilor care pot face face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ-teritorială (comune, orașe și municipii), primarii sunt obligați să întocmescă documentații foarte clare privind situația tuturor parcelelor de teren din aria de competență. În zona de responsabilitate a primăriilor din județ există mii de hectare de teren arabil aflate în proprietatea Bisericii, care nu sunt cuantizate încă de nimeni la nivel județean.
Primarii au făcut inventarieri care vizează, la modul general, terenurile aflate în proprietatea de stat, cât și în cea privată, însă în aceste documente Biserica este mascată. Pământurile din proprietatea de stat reprezintă terenurile consiliilor locale, ale Direcției Silvice, ale Apelor Române și ale altor regii. Biserica nu apare însă în aceste statistici. Domeniul ecleziastic este privat, chiar dacă cei care îl administrează primesc finanțare puternică de la statul român. De teama divină, statul nu a solicitat, ca în baza Legii 165/2013 să se face separat și inventarierea terenurilor aflate în proprietatea mănăstirilor din județul Vaslui. De ce nu s-au „măsurat” și terenurile mănăstirești, doar Dumnezeu știe.
Surse din cadrul instituțiilor publice care sunt implicate în procesul de inventariere a terenurilor ne-au declarat că există informații foarte precise legate de suprafețele de teren arabil aflate în patrimoniul Episcopiei Hușilor, însă nu își permit să le ofere publicității. De teama Celui de Sus.
După ce au primit fonduri la ultima rectificare de buget făcută de Consiliul Județean Vaslui, Consiliile locale din județul Vaslui au avut șansa de întocmi situațiile privind terenurile agricole (cu sau fără investiții) și forestiere, aflate în domeniul public sau privat, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ-teritorială. În prezent însă, doar 32 de UAT-uri au reușit să implementeze prevederile legale privind inventarierea. Celelalte UAT-uri… pauză. Asta în condițiile în care la nivel central există mai multe dosare penale privind retrocedările ilegale de terenuri.
Cea mai prosperă instituție își protejează averea
Averea Bisericii a fost dintotdeauna o necunoscută. Orice demers jurnalistic de a afla activele Episcopiei Hușilor a fost un fiaco total garantat de lipsa totală de transparență, iar inițiativa a fost catalogată ca atac mediatic. Simplii curioși sau chiar buni creștini care au cerut bon fiscal pentru o lumânare sau factură pentru o icoană au fost numiți oameni fără Dumnezeu, atei, păgâni și, în unele cazuri, anatemizați de pe amvoane.
Deși greu de înțeles, lipsa de transparență a „prea cinstitelor fețe” poate fi înțeleasă. Până la urmă, fiecare își apără interesul. Curios este însă ce-i mână în luptă pe „atleții” lui Hristos din instituțiile publice.
În timp ce capii Bisericii Ortodoxe se plimbă în limuzine de zeci de mii de euro, „frații” lor mai mici din mănăstiri sunt trimiși să adune bani pentru construcția sau reparația nu-știu-cărei mănăstiri sau biserici, deși instituția în sine produce în fiecare duminică fonduri cât să ridice cel puțin un lăcaș de cult din temelie, dar și pentru o pereche de straie aurite pentru cel care o va păstori. Vorba ceea, cu cât e mai aurită haina, cu atât e mai sfânt omul. Unii dintre „preacuvioși” și-ar auri până și bărbile, că doar iubirea de arginți e mare păcat. Cu aurul, e permis!
