Cât costă învățământul „gratuit”?
de Roxana NĂSTASĂ
Învățământul superior este gratuit, dar costă, și încă nu puțin. Absolvenții de liceu care trec prin procesul de admitere la facultate au de scos bani grei din buzunar încă din primele zile ale vieții lor de student. Deși învață și cu greu obțin un loc la buget, au de plătit taxe aberante de înscriere, de confirmare a locului la facultate și alte asemenea.
Lipsa serviciilor de consiliere și orientare în carieră îi face pe mulți absolvenți de liceu să nu aibă o opțiune clară privind facultatea la care își doresc să se înscrie, așa că își depun dosar la mai multe facultăți. Acest lucru este speculat de universități, care percep taxe de admitere (sau înscriere) generoase, pe care candidații trebuie să le platească pentru a fi luați în considerare în procesul de admitere. Desi costurile procesului de admitere implică doar plata personalului implicat și resursele utilizate, ceea ce nu ar însemna foarte mult, universitățile percep taxe de la 100 de lei în sus pe înscriere, afacerea fiind mai profitabilă unde e cerința mai mare, iar taxa ajungând chiar la 350 de lei în unele locuri.
De la 50 de lei pentru înscriere pentru anumite specializări de la Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iași și Universitatea “Ștefan cel Mare” din Suceava până la peste 300 de lei la Universitatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hatieganu” din Cluj-Napoca. Cea mai mare taxă este percepută de Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași (350 de lei). Unde se înghesuie candidații, acolo sunt și costurile mai mari. Și cum universitățile sunt creative când vine vorba de bani de la studenți, nu e de ajuns taxa de înscriere, e nevoie și de taxa de confirmare a locului.
Astfel, deși un candidat intră pe un loc la buget și înmatricularea studenților în registrele facultăților este un proces cu costuri infime, unele universitati nu se multumesc cu taxa pe care o percep pentru admitere, ci cer și o taxă de “confirmare”, pentru ca studenții admiși să fie înmatriculați.
În acest caz, unele universități, precum Universitatea din București, Academia de Studii Economice din București, Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, nu consideră justificată o asemenea taxă. La polul opus, există unele care percep astfel de taxe, care pot ajunge de la 25 de lei cum e la Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu, sau la unele specializări de la Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iași, la cateva sute de lei, cea mai mare fiind din nou la Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” din Iași – 250 de lei.
Astfel, deși statul asigură plata costurilor de școlarizare pentru studenții care intră pe un loc la buget, aceștia nu sunt scutiți de plata taxelor de admitere sau a celor de confirmare, acolo unde există. Prin urmare, indiferent de veniturile pe care le are familia sau de eforturile pe care un tânăr le-a depus pentru a intra pe unul din locurile la buget, acesta este nevoit să scoată câteva sute de lei din buzunar dacă vrea sa devină student. Urmează apoi alte taxe și în timpul anului, pentru utilizarea bibliotecii, pentru adeverințe și multe altele.
