NEPOȚI PENTRU O ZI
În una din zilele trecute, zeci de elevi, profesori, dar și alți locuitori ai orașului au asistat la unul dintre cele mai emoționante evenimente derulate vreodată în localitate: un spectacol artistic oferit de elevi, celor care își petrec ultimii ani ai vieții la Azilul de Bătrâni.
Activitatea a fost parte integrantă a unui proiect intitulat ”Nepoți pentru o zi”, o inițiativă a tinerilor voluntari de la Asociația TIKIRO România.
Evenimentul a fost foarte emoționant și a stârnit sentimente profunde tuturor participanților indiferent dacă au fost vârstnici sau tineri.
Unul dintre elevi ne-a mărturisit că este pentru prima dată când i s-a oferit ocazia să trăiască o asemenea experiență, iar surpriza cea mai mare a fost pentru el propria sa transformare sufletească, de care nu s-ar fi crezut capabil până la întâlnirea cu voluntariatul și cu voluntarii de la Asociația TIKIRO.
”Totul a început la o oră de dirigenție pe care o anticipam extrem de plictisitoare, având în vedere tema propusă, respectiv voluntariatul. Mă gândeam că nu e mare filosofie, că toată lumea știe ce reprezintă voluntariatul și ce înseamnă să faci voluntariat. Doar că în cadrul acelei ore nu am asista la o prelegere teoretică despre voluntariat, ci am făcut cunoștință cu trei tineri: Ioana, Matei și Andrei voluntari ai asociației TIKIRO România care ne-au povestit experiențele lor în calitate de voluntari și care ne-au invitat să participăm împreună la o activitate voluntară numită: <Nepoți pentru o zi>”.
„În acest mod”, ne povestește Mihai, elev la școala Gimnaziala „Stefan cel Mare”, Vaslui, clasa VIII, „a început prima mea acțiune de voluntariat: am fost la un azil, unde sunt persoane vârstnice, trecute prin multe greutăți și care au fost abandonate de rudele lor. Am văzut oameni bătrâni, care au puține momente de bucurie și pentru care am simțit că trebuie să facem ceva”.
Ca urmare a acestei vizite, elevii s-au organizat și au conceput un program spectacol pentru a le face o bucurie bunicilor de la acel azil: „Am exersat pentru o scenetă ore în șir, cântând și recitând poezii. Am confecționat felicitări și am pregătit mici pachețele cu dulciuri”.
Scena desfășurării evenimentului a fost extrem de emoționantă și a fost bine surprins\ în cuvinte de către Mihai de unul dintre voluntarii participanți la eveniment:
”Când am ajuns la azil, i-am găsit pe bătrâni așteptând tăcuți. Privirile lor, țintuite asupra noastră au reușit să ne producă sentimente puternice.
Am început spectacolul pregătit. Din când în când, priveam în ochii bătrânilor și cu greu am reușit să îmi opresc lacrimile.
Am văzut o femeie în vârstă, cu părul nins, prins într-un coc și cu ambele picioare amputate. Tremura și plângea. Buzele nu i se mișcau, iar ochii ne sorbeau fiecare cuvânt și ne asigurau de afecțiunea sa.
A plâns și atunci când i-am dăruit pachetul și am îmbrățișat-o. În acea zi, pentru ea eu am fost nepotul ei. Am încercat să o fac să se simtă bunică și iubită”.
Pentru Mihai, privirile înlăcrimate ale „bunicilor”, zâmbetele, îmbrățișările calde și sentimentul de participare la ceva extraordinar, reprezintă definiția perfectă a voluntariatului.
”Să înțelegi. Să accepți. Să oferi liniște. Să alini. Să fii prezent. Asta înseamnă să fii voluntar.” – Dima Mihai Alexandru, elev la școala Gimnaziala „Stefan cel Mare”, Vaslui , clasa VIII a B, localitatea. Vaslui
Materialul prezentat a fost elaborat în cadrul proiectului ”Cioc. Cioc. Cine este? ONG”. Mai multe detalii cu privire la proiect, puteți găsi pe http://lumeaong.fundatiacorona.ro și pe https://www.facebook.com/Lumea-ONG.
Susține Sectorul ONG- singura societate cu răspundere nelimitată!
Proiect finanțat prin granturile SEE 2009-2014, in cadrul Fondului ONG in Romania.
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009 – 2014.
Mai multe detalii pe www.eeagrants.org.
