Povestea hușeanului Adrian Chiriac, pompierul apicultor care a ”topit” granițele dintre meserie și pasiune! (Foto+Video)

Acum câteva sute de ani, albinãritul era una dintre principalele îndeletniciri în județul Vaslui. Dovadã în acest sens este si stema Vasluiului, pe care sunt gravate cele trei albine de aur si stupul de argint, ca simbol al belşugului şi hărniciei. Cronicarii spuneau cã Ștefan cel Mare a reușit sã transforme mierea de albine din păpădie, în valutã forte. Însă mierea transformă  viețile oamenilorchiar și astăzi. Este și cazul lui Chiriac Adrian, un pompier care activează în cadrul Secției de pompieri Huși și a cărui viață este dedicată salvării de vieți omenești. Însă înțelepciunea este o altă caracteristică necesară militarilor, iar Adrian și-o capătă lucrând cu albinele. Pe Adrian l-am văzut la câteva cazuri medicale și l-am remarcat atât pentru calmul cu care gestionează relația cu diverși pacienți, cât mai ales pentru că își duce la capăt misiunile; indiferent de obstacolele întâlnite, Adrian privește țintă la un scop și nu se abate din drum când vine vorba de salvarea unei vieți sau a bunurilor omenești.

Drumul către orașul Huși este unul încântător primăvara. O legănare dulce pe colinele al căror orizont este mereu verde. Pădurea adumbrește drumul european E581, îndemnându-te să încetinești puțin din cauza inundației de maci roșii ca focul. Pădurile sunt pline de poteci tainice care fac legătura între două luminișuri, acolo unde îi găsim și pe apicultori. Dealtfel, parfumul de salcâm sau de tei, este un alt semn că în preajmă se poate afla vreo stupină. Pe lângă zonele pitorești, colinele mai ascund și comune de oameni gospodari, precum Hoceniul. Ajunși în vârful dealului Dobrina, zona pare că are un dublu rol: pentru a admira Hușiul de sus, cât și de recunoștință către Dumnezeu, când privim către crucea din curtea Mănăstirii „Schimbarea la Față”.

– Spune-ne câteva lucruri despre tine și cum ai ajuns să practici apicultura. Cum se îmbină albinăritul cu munca de pompier?

– Mă numesc Adrian Chiriac, am 48 de ani și lucrez în cadrul Secției de pompieri Huși din anul 2007. De-a lungul celor 14 ani de activitate, am participat la numeroase incendii, descarcerări, inundații și mai ales cazuri medicale pe ambulanța SMURD. Între toate intervențiile, aș dori să vă relatez despre două mai recente, prima din 2017. Eram la Vetrișoaia în timpul liber când am văzut că arde casa unui gospodar. Instinctiv, m-am îmbrăcat cu ce aveam la îndemână și-am fugit într-un suflet sa văd cum pot ajuta. Am ajuns la timp și nelatimp totodată: gospodarul spunea că are niște butelii în zona casei care ardea. Le-am zis la timp să se ferească și la puțin timp au început să explodeze. Când a venit autospeciala serviciului voluntar i-am îndrumat să răcească buteliile rămase și să răcească casa vecinului. Am oferit informații utile inclusiv Dispeceratului 112 și din fericire a fost salvat restul casei și gospodăria învecinată. O altă intervenție contra-cronometru pe care o voi ține minte a avut loc în 2019. O cisternă cu hipoclorit de sodiu s-a răsturnat la Recea, iar șoferul a rămas încarcerat, strivit în cabină de copaci. Cisterna era fisurată, iar conținutul care umplea toată zona crează reacții periculoase și emană clor când se încălzește la soare. După un timp toată zona era plină de clor care ne ardea hainele, ne irita respirația și crea o stare de tensiune știind că victima trebuia scoasă din fiarele contorsionate. Cu toate că știa la ce pericol se expune, un coleg a renunțat la măsurile de protecție și s-a strecurat până la șofer pentru a putea tăia pedala și volanul, astfel încât să fie extras de salvatori. Am început să mă ocup de albine în urmă cu 10 ani, la îndemnul unor prieteni pe care îi ajutam la transportul stupilor în diferite zone melifere. Din economii, am investit în zece familii de albine; mi-a fost greu la început fără tot inventarul apicol, știind de riscuri precum bolile albinelor. Apicultura am învățat-o în timp și de la colegii de muncă, am studiat diferite cărți de apicultură, despre albine și lucrările de sezon recomandate pentru stupină, dar mai ales despre bolile și dăunătorii albinelor, alături de măsuri de prevenție.

– Cum vezi apicultura, ca un hobby sau o pasiune în viața ta? Le recomanzi și altora aceasta ocupație?

– Apicultura este o pasiune și trebuie făcută întâi cu plăcere, abia mai târziu poate deveni o afacere. Pentru cei care se gândesc să facă primul pas și să investească în apicultură, pot efectua un curs de formare profesională la Direcția pentru Agricultură Județeană Vaslui. Cei care doresc să practice „albinăritul” ca hobby sau meserie, trebuie întâi să petreacă una sau mai multe zile cu un apicultor să vadă dacă este alergic la înțepături. Pe teren, prima dată trebuie să știm ce are nevoie albina în funcție de sezon; dacă o urmărim cu atenție, observăm la harnica vietate cu aripi ce lucrări trebuie făcute în stupină: curățenie în stupi, înlocuitul ramelor, înmulțirea familiilor de albine și altele. Apicultura este o muncă frumoasă, cu reguli precise și oarecum dură din cauza înțepăturilor dese. Pentru mine, apicultorul are nevoie de câteva înzestrări fizice și morale deosebite, mult calm și spirit de observație.

– Ce le recomanzi celor care vor să înceapă sa practice apicultura? Cu ce să înceapă întâi?

– O vizită de lucru într-o stupină îl poate ajuta pe orice începător să vadă lucrările și dacă rezistă la înțepături. Apoi trebuie continua cu o lectură atentă a bolilor și dăunătorilor albinelor și în cele din urmă începe să aibă în grijă de cinci familii de albine.

– Cum arată o zi din viața unui apicultor?

– O zi din viața unui apicultor este o zi plăcută în natură, departe de grijile, agitația și spasmele unui oraș mereu preocupat de a avea; timpul petrecut alături de albine este reconfortant și plin de satisfacții.

–  La ce trebuie să ne uităm cand cumpărăm miere?

– Când cumpărăm miere trebuie să dinainte știm ce sortiment de miere dorim, deoarece gustul și propretățile sunt diferite la rapiță, salcâm, tei, floarea soarelui sau fâneață. Să o gustăm înainte și să luam de la un apicultor cunoscut, care nu vine cu adaos de zahăr în miere. Mierea este de asemenea recomandată pentru diferite afecțiuni, și trebuie să ne informăm ce fel de miere este recomandată afecțiunii pe care dorim să o vindecăm.

– Cum crezi că se aseamănă munca într-o unitate de pompieri cu activitatea albinelor în stup?

– Între asemănările pe care le găsesc între stupină și unitatea de pompieri sunt următoarele:

1) Pe timpul intervențiilor, fie că sunt cazuri medicale sau incendii, pompierii sunt echipați corespunzător. La el și în stupină trebuie să purtăm costumul de protecție.

2) Fiecare situație de urgență are specificul ei, iar pompierii pregătesc tehnica de intervenție în funcție de situație: la fel și în stup, trebuie pregătit inventarul agricol specific lucrărilor pe care le efectuăm.

3) La fel cum la incendiu verificăm temperatura din incintă înainte să intrăm și ne dăm seama ce arde după mirosul emanat, la fel și în stupină trebuie verificată temperatura și mirosul în același timp pentru că ne ajută să înțelegem ce boli pot avea albinele.

Aerul din stupină este benefic, iar unii apicultori acceptă și turismul apicol. Studiile recente au arătat că aerul din stupi conține aerosoli îmbogățiți cu elemente din produsele apicole: polen, propolis și lăptișor pentru matcă. Apiterapia ajută organismul uman în crearea unei stări de bine și este un adjuvant de încredere în tratarea numeroaselor afecțiuni respiratorii, depresii, migrene, stres, crescând rezistența la răceli. Prin inhalarea aerului din stupi cu ajutorul unei măști speciale, compușii produselor apicole ajută organismul și-l fortifică. La fel se poate spune despre atmosfera dintr-o unitate de pompieri: spiritul de echipă care însoțește atât viața de cazarmă cât și intervențiile,  crește încrederea de sine a oricărui tânăr. Ajutat și sprijinit, orice proaspăt recrut va dori să se perfecționeze să devină mai bun.

4) În calitate de paramedic, după fiecare intervenție dezinfectez ambulanța SMURD și materialele cu care am intervenit; la fel și în stupină trebuie dezinfectate sculele cu care s-a lucrat, pentru a nu răspândi bolile de la o familie de albine la alta.

5) Un alt aspect interesant la stupul de albine este alarmarea. În cazul în care apare o problemă, se anunță prin zumzet, iar albinele se mobilizează în număr mare și elimină problema. La fel poate fi privită și alarmarea personalului operativ din subunitatea noastră: când auzim soneria, ne echipăm în cel mai scurt timp și rezolvăm urgența la care am fost chemați.

6) Deplasarea stupilor în pastoral se face pe un itinerar bine stabilit: cât mai scurt și cât mai în siguranță. La fel și echipajele de pompieri merg pe ruta cea mai scurtă către un incendiu sau accident, apoi către spital pe drumul cel mai sigur pentru echipaj și pacient.

7) O altă asemănare în stup și unitatea de pompieri este lucrul în echipă, pentru reușită și bunul mers al familiei. Eu îi văd și pe colegii de la serviciu ca pe o a doua familie.

8) Ajunși la locul unui incendiu, pompierii efectuează o recunoaștere în teren. La fel și albinele merg în recunoaștere pentru a găsi surse de apă și de cules. Deosebit de interesant este și felul în care albinele se așează pe o bucățică de jar care le-s picat în stup: cu toate că își pierd viața, albinele-pompier știu că asta le este misiunea.

9)  Între albine și pompieri deopotrivă se transmit ordine, indicii, prin semne și semnale; la albine este așa-numitul „dans al albinelor”, care indică distanța, direcția față de locul și sursa de cules, nectar.

În semn de recunoștință pentru oportunitatea de a-mi transmite din cunoștinșe, dar și ca îndemn pentru tineri, aș dori să închei cu unele afirmații făcute de savantul francez Gaston Bonnier și citez: „albinele au nevoie de flori ca să trăiască și florile au nevoie de albine ca să rodească”. Chiar și cunoscutul savant Einstein afirmă că „dacă ar dispărea albina de pe suprafața globului, omul ar mai avea doar patru ani de viață”.

Așadar să fim atenți când stropim pomii cu pesticide!