de Dănuț CIOBANU
Vasluiul este unul din județele țării cu un număr foarte mare de monumente istorice. Din păcate, acest tezaur primit moştenire este afectat grav de trecerea timpului, multe din aceste comori istorice și arhitecturale fiind într-o stare avansată de degradare. În timp ce numărul acțiunilor îndreptate pentru salvarea monumentelor este infim, pentru autoritățile locale nu există noțiunea de restaurare.
Din judeţul Vaslui, în lista monumentelor istorice sunt înscrise 438 de poziţii (dintre care 81 de categorie A, adică de interes naţional şi 357 de categorie B – interes local).
Dintre acestea, 148 de poziţii aparţin arheologiei (17 poziţii de categorie A şi 131 de poziţii de categorie B), 266 sunt monumente de arhitectură (57 de categorie A şi 209 de categorie B), iar 24 sunt de for public (7 de categorie A şi 17 de categorie B).
„Multe monumente au nevoie urgentă de lucrări de restaurare-conservare, dar în decursul timpului, acţiunile îndreptate către salvarea şi păstrarea acestora au fost destul de puţine. Atribuţiile noastre, din punct de vedere legal, se limitează la acţiuni de inventariere şi de monitorizare a stării de conservare, de informare şi de verificare a respectării legislaţiei specifice, precum şi de punere în valoare a monumentelor istorice”, a spus Corina Ursache, directoul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Vaslui.
Județul Vaslui păstrează numeroase biserici de lemn, care prezintă o vechime și valoare arhitecturală deosebite, 55 fiind incluse în lista monumentelor istorice, iar 15 dintre acestea sunt clasate ca monumente de categorie A, cu valoare națională și universală.
Bisericile de lemn din județul Vaslui sunt specifice acestei zone prin tehnica de execuţie, prin sistemul constructiv, dar şi prin detaliile decorative. De asemenea, acestea sunt mărturii ale ctitorilor, ale măiestriei meșterilor, ale oamenilor din trecut care au slujit în ele sau le-au îngrijit, reflectând astfel memoria locală.
În ceea ce privește categoria monumentelor de arhitectură din piatră, acestea sunt reprezentative pentru istoria locului, importante prin păstrarea elementelor stilistice, a tipurilor de curente arhitecturale specifice zonei şi epocii în care au fost construite (de la sfârşitul secolului al XVIII-lea până la începutul secolului al XX-lea), aflate, multe dintre ele, într-o stare avansată de degradare.
„Totuși, trebuie să facem cunoscute şi exemple de monumente istorice restaurate. Deşi puţine, din păcate, acestea pot constitui un îndemn pentru implicarea în astfel de acţiuni şi modele demne de urmat. Trebuie să înţelegem toţi, de la autorităţi, proprietari, administratori până la cei care trecem zilnic prin preajma lor, că avem datoria de a pastra aceste cladiri cu statut de monument istoric. Dacă nu există posibilități de a ale consolida și restaura, atunci la fel de important este ca prin diferite acțiuni, indiferent ca sunt intervenții neautorizate asupra monumentelor istorice ori construcții amplasate fără aviz de specialitate în zonele de protecție, să nu le aducem prejudicii prin știrbirea din valoarea istorică și arhitecturală a acestora”, a mai spus Corina Ursache.
