Documentarul Al Amari, reședință provizorie, co-producție Republica Cehă, România și Palestina, în premieră mondială la cea de-a 25-a ediție a Festivalului de Film Documentar de la Jihlava

Documentarul intimist Al Amari, reședință provizorie, co-producție Republica Cehă, România și Palestina, va avea premiera mondială la cea de-a 25-a ediție  a Festivalului de Film Documentar de la Jihlava, în secțiunea competițională Czech Joy.

Cum se simte atunci când ”temporar” devine ”permanent”? Hanan, Jaafar și Shams trăiesc într-o tabără de refugiați veche de 70 de ani și realizează că trebuie să trăiască în acest loc pentru totdeauna.

Documentarul de mediu metraj (42 min) produs de Kristyna Kopřivová (Cehia), coprodus de Mirona Radu (prin Creatrix Fama, Romania) și Mohanad Yaqubi (prin Idioms Film, Palestina), explorează ideea căutării identității și asumarea responsabilității unei persoane pentru a-și depăși propria condiție în tabăra de refugiați Al Amari, din Ramallah, Palestina.

„Au trecut aproape doi ani de când am văzut materialele filmate de Kristyna, care m-au impresionat prin tonul extrem de sincer al abordării, aproape pur, rar întâlnit, deloc cosmetizat, în dorința de a înțelege real și a nu judeca pe cel de lângă tine, oricine ar fi el și orice credințe ar avea, dar și prin asumarea expunerii propriei vulnerabilități. Mă bucur că am putut fi de folos Kristynei și că am reușit împreună să dăm viață unui film necesar. De acum trebuie să cooperăm pentru a-l face cât mai vizibil și a-i prelungi existența.” (Mirona Radu, co-producător român)

Al Amari a fost înființată după ce locuitorii acesteia și-au pierdut locuințele originale cu promisiunea că situația se va rezolva într-o săptămână. Acest ”provizoriu” a devenit permanent, durând 70 de ani. Trecutul s-a preschimbat în realitatea cotidiană și bântuie toate aspectele mediului taberei. Hannan, Jaafar și Shams, protagoniștii, au propriile ritualuri pentru a putea evada din tabără măcar pentru un moment, dar și pentru a putea face față etichetei de refugiat, menționată în cartea lor de identitate. Solidaritatea oamenilor din acest ghetou, creat integral din cuburi de beton, aproape că se reduce la menținerea unor reguli stricte de trai în societate.

Privitorii intră în poveste direct prin ochii regizoarei, la rândul ei personaj în narațiune, care încearcă să își răspundă ei înseși la întrebări pe parcursul realizării filmului.

„De ce suntem aici și de ce nu facem nimic legat de asta? Aceasta este o întrebare personală, dar universală, atemporală și esențială pentru mine, la care am căutat să răspund în acest documentar. De fapt, am chestionat responsabilitatea individuală într-o chestiune colectivă: în ce măsură am dreptul să-mi motivez destinul prin nedreptăți colective din trecut? Ce se întâmplă dacă aceste nedreptăți istorice devin realitatea mea de zi cu zi?” Kristýna Kopřivová, regizoarea documentarului.

Kopřivová a studiat filosofie politică și științe umane (Praga, Londra) și artă contemporană și studii curatoriale (Republica Cehă, Israel), lucrând ca jurnalist colaborator pentru reviste de artă contemporană și radio.

„Dacă doriți să înțelegeți relația pe care o au palestinienii cu țara în care s-au născut, acesta este filmul pe care nu ar trebui să-l ratați”. (Mihai Vasiu, sound designer pentru Al Amari, reședință provizorie)

„Acest proiect îmi este aproape de inimă, din cauza situației îndelungate a poporului palestinian, precum și a lipsei de sens a conflictului aparent nesfârșit. Mi-a plăcut să iau parte la povestirea acestui documentar și sper ca publicul să se bucure de film la fel de mult cum ne-am bucurat noi lucrând la el.” (Victor Dumitrovici, colorizare, Al Amari, reședință provizorie)