Într-o astfel de situație UE ar trebui să crească importurile de Gaz Natural Lichefiat (GNL), dar tot nu ar putea face față și fără o oprire a unor unități economice mari consumatoare de gaze, așa cum ar fi cele din industria chimică, ceea ce ar duce la “consecințe profunde pentru economie”. Terminalele europene de regazificare și capacitatea conductelor neutilizate ar putea acoperi din punct de vedere tehnic cei 1.700 TWh de gaz pe care Europa îi primește de la Rusia.

Criza de gaze orchestrată de Rusia deja a majorat semnificativ facturile gospodăriilor din toate țările europene și a forțat unele industrii dependente de gaze să reducă producția.

Rusia furnizează aproximativ 40% din consumul de gaz al UE, dar dependența variază de la o țară la alta. Statele Europei Centrale și de Est, cu conducte concepute pentru a importa gaze din Rusia, ar avea cel mai mult de suferit. Sunt deja aproape două luni de când Germania pompează gaze în sens invers prin aceste conducte, alimentând Polonia și Slovacia.

Analiza Brugel arată că poate fi majorată capacitatea de pompare a gazelor naturale dinstre Norvegia și nordul Africii, iar importurile de GNL (din SUA și Qatar) au acoperit în ultimele săptămâni deficitul de gaze cauzat de Rusia. Dar într-un scenariu cu vreme foarte rece în februarie și fără gaz rusesc deloc, rezervele de gaze al UE s-ar epuiza până la sfârșitul lunii martie.

Situația ar fi însă mult mai greu de gestionat dacă aprovizionarea cu gaze rusești ar fi întreruptă pe parcursul unei ierni întregi. Opțiunile ar fi creșterea energiei pe bază de cărbune sau amânarea închiderii centralelor nucleare din Germania, o decizie foarte sensibilă din punct de vedere politic.

Pe de altă parte, o creștere a cererii de GNL ar majora prețurile la nivel mondial, afectând nu numai economia UE ci și a țărilor mai sărace din toată lumea, care depind de astfel de importuri.

Sursa: Reuters