Codul bunelor maniere – Un om … pe stradă

Felul cum mergem și cum ne comportăm pe stradă nu este mai puțin important decît cel pe care îl avem într-un restaurant cu pretenții. Oare e vreo problemă să ne curățăm unghiile în timp ce așteptăm autobuzul? Pe cine deranjează dacă, în timp ce mergem alături de un amic, râd atît de tare încît lumea întoarce capul după mine? Iată întrebări pe care, cu siguranță, unii nu și le-au pus niciodată. Doar sunt … pe stradă

Mulți oameni văd mersul pe stradă ca pe un unul dintre cele mai banale lucruri. Așa și este, cu simpla condiție să îi dai aceeași importanță pe care o dai unui restaurant select. Nu poți ca, după două ore pe care le-ai petrecut aici ca un om civilizat, să ieși pe stradă și să te scobești în nas sau să te scarpini pe spinare. Strada are aceeeași însemnătate ca orice mediu în care trăiești și muncești. Chiar dacă oamenii sunt atît de grăbiți încît te gîndești că nu au timp să remarce că te uiți insistent în casa cuiva care a uitat să tragă draperiile; sau că rîzi ca un inconștient, de răsună strada; sau că îi lovești în timp ce alergi să prinzi autobuzul.

Așa cum v-ați dat seama, episodul din această săptămînă a Codului bunelor maniere este dedicat mersului pe stradă. Și de această dată, am ales să stăm de vorbă cu cîțiva liceeni din Bîrlad. De regulă, adolescenții și tinerii sunt cei care se abat cel mai mult de la regulile bunei cuviințe în plină stradă, mai ales când ies de la școală sau când merg la plimbare „în gașcă”. Teribilismul este una dintre cele mai importante caracteristici la vârsta pubertății. Chiar dacă este cît se poate de normală, e greu de suportat pentru oamenii civilizați. Ne-am obișnuit să-i vedem pe tineri râzând zgomotos, înjurând, urlând și făcând tot felul de „acrobații” cu scopul de a „impresiona” sexul opus. Ar fi nedrept să îi alegem doar pe ei ca exemplu negativ. Sunt destui adulți, „cu picioarele pe pămînt”, care se comportă pe stradă ca în codru. Din păcate, majoritatea dintre ei sunt irecuperabili, în timp ce în cazul tinerilor, încă se mai pot face multe.

M.L., elevă în clasa a X-a la Colegiul „Gheorghe Roșca Codreanu” ne-a mărturisit că știe foarte bine că „nu-i frumos” să vorbești în gura mare și să îți aranjezi părul în public, însă nu se poate abține: „Deocamdată, pe noi nu ne bagă nimeni în seamă. Sîntem tineri și sunt alții bătrîni care fac greșeli mult mai grave. Pe noi, ăștia tineri, nu ne interesează decît să nu ne facem de rîs unul față de altul. Că pe urmă … ți se duce vestea. Dar cu chestii din astea, de comportament pe stradă sau în restaurant, nu există nici o șansă să râdem unul de altul”.

P.C., clasa a XII-a, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”: „Adică de ce n-am avea voie să ne ștergem pantofii pe stradă? Dar e mai frumos să mergi cu ei plini de noroi? Poate că de acasă până la școală a plouat. Eu nu sunt de acord cu toate regulile astea, cu manierele. Sunt pentru moșnegi. Eu nu am decît 17 ani. Haide, Steaua!”.

D.R., clasa a XII-a, de la „Cuza”: „Nu cunosc bunele maniere pentru stradă, dar am timp să învăț. Pentru moment, știu ce trebuie să știu: să nu scuip semințe, să nu arunc hârtii, să nu înjur. De astea”.

Țineți cont! Nu-i mare filozofie!

Probabil că pe tineri, expresia „bune maniere” este cea care-i intimidează și care-i face să se răzvrătească. De vină sunt, în mare măsură, profesorii, părinții și alți adulți din viața lor care nu i-au familiarizat de mici cu aceste cuvinte. Așa că adolescenților nu le-au rămas decît să le asocieze cu dansurile de societate și cu vremurile „de când bunica, fată mare”. Iată cîteva dintre cele mai importante lucruri de care trebuie să ținem cont. Indiferent de vîrstă, eticheta de om civilizat și sintagma „cei 7 ani de acasă” sunt lucruile de care nu avem voie să ne lipsim.

* Când ieșim din casă este obligatoriu să avem un aspect îngrijit: curați, pieptănați, îmbrăcați cu bun-simț, chiar dacă mergem doar până la colț, la sifonărie.

* Ținuta corpului trebuie să fie dreaptă, mișcările naturale, nu dăm din mîini aiurea, nu alergăm îmbrâncind trecătorii, nu îi lovim cu obiectele voluminoase pe care le cărăm, sau cu umbrela. Dacă se întîmplă să lovim spunem „Pardon”, „Scuzați-mă, vă rog”. Dacă sîntem în postura de îmbrânciți și ni se cer scuze răspundem: „Nu face nimic”, „Nici o problemă”.

* Nu privim fix, curioși și nu examinăm o persoană care ne trezește interesul; în același registru, nu exclamăm, nu comentăm, nu arătăm cu degetul oricît de șocați sau de plăcut impresionați am fi.

* Nu tragem cu urechea și nu intervenim în discuția dintre două persoane.

* Nu le urmăm exemplul acelor care, dintr-o curiozitate deplasată, se opresc din drum pentru a asista la spectacolul străzii: certuri, bătăi, ședințe foto, măsurători etc. În schimb, este foarte important să acordăm o mână de ajutor atunci când este nevoie. De reținut că, în cazul bolnavilor de inimă, trebuie să fim precauți, deoarece a-i mișca le poate fi fatal.

* Nu avem voie să privim în casele sau în curțile oamenilor. Este un act necioplit. Pe de altă parte, dacă avem case cu ferestre la stradă, trebuie să avem decența de a trage storurile sau de a lua alte măsuri în așa fel încît să nu atragă privirile.

* Dacă la o fereastră apare un cunoscut, ne rezumăm doar la un salut, nu stăm la discuție în văzul oamenilor.

” Dacă vedem pe cineva cunoscut pe stradă, nu îl strigăm. Mărim pasul până când ajungem aproape de el.

Cum mergem pe stradă

* Dacă mergem pe stradă însoțiți de cineva și, la un moment dat, trotuarul se îngustează sau se aglomerează, obligându-ne să mergem pe rând, avem grijă: femeia, înaintea bărbatului, vârstnicul înaintea tânărului, superiorul înaintea subalternului. Există și excepții, când vinde vorba de drumuri accidentate, locuri periculoase, trepte: bărbatul înainte și o ajută pe femeie, iar tânărul face același lucru cu vârstnicul.

* În situații periculoase, bărbatul ajută o femeie să treacă de impas, chiar dacă nu o cunoaște. Ajutor trebuie să oferim, de altfel în cazul oricărei persoane aflate într-o situație delicată, atunci când merge pe stradă.

* La plimbare, locul bărbatului este în dreptul bordurii trotuarului, pentru a o proteja pe femeie. Desigur, dacă doamna are alte preferințe, acestea îi sunt respectate.

* Dacă suntem în grup, nu ocupăm tot trotuarul. Alături nu pot merge mai mult de trei persoane, iar dacă aleea sau trotuarul este foarte îngust, pot merge cel mult două.

* Un copil este încadrat între doi adulți. De regulă, ești obligat să-i ții pe copii de mînă.

* Nu vorbim cu toții în cor, nu râdem în hohote.

* Când o femeie este încadrată de doi bărbați, cel mai în vîrstă stă în dreapta ei; dacă un bărbat este încadrat de două femei, cea mai în vîrstă stă în dreapta lui.

* Dacă este vorba de trei femei sau de trei bărbați, cea mai importantă persoană (funcție, vîrstă) stă în mijloc.

* În cazul unei circulații aglomerate, persoana din stânga, indiferent de sex, le lasă pe celelalte două să meargă înainte.

Cum vorbim pe stradă

* Ca notă generală, nu avem voie să stăm la povești în plină stradă. Dacă interesele sunt mari, ne retragem într-un loc mai puțin aglomerat sau intrăm într-un local. Dacă cealaltă persoană se grăbește, o însoțim o parte din drum.

* Dacă respectiva persoană este însoțită de altcineva, are obligația de a face prezentările și amânăm discuțiile lungi.

* Dacă stăm de vorbă cu cineva și un prieten care trece vrea numaidecît să ne spună ceva, facem prezentările și îl ascultăm. În postura prietenului, trebuie să spunem în două cuvinte ce dorim, după care ne vedem de drum. Dacă sîntem în postura celei de-a treia persoane, nu intervenim în discuția celor doi, nu îl privim pe nou-venit insistent și nici nu arătăm deranjați de prezența lui, oricît de inoportună ar fi.

Greșeli de nepermis

Sunt lucruri pe care, orice-ar fi, nu avem voie să le facem, indiferent de motiv și oricîte scuze am avea:

* Nu aruncăm hârtii sau resturi de mâncare pe stradă. Căutăm un coș sau le ducem acasă. Dacă vedem pe cineva că aruncă la întâmplare, îi atragem atenția politicos.

* Nu ne ridicăm ciorapii în văzul lumii.

* Nu ne pieptănăm, nu ne machiem, nu ne studiem în oglindă, nu ne facem pantofii și nu ne curățăm unghiile și dinții în public.

* Un om civilizat nu fumează pe stradă. Dacă bărbatul nu șochează, femeia cu țigara în mână pe stradă este de-a dreptul dezagreabilă.

* Nu mâncăm pe stradă. Totuși, din lipsă de timp, mai cumpărăm ceva în fugă de la un chioșc. În acest caz, mâncăm lîngă el, nu pornim la drum cu pachetul în mână.

* Regulile sunt valabile pentru diferite locuri publice: târguri, expoziții, cinematografe, aeroport, gară, stații de autobuz etc.

În mașină

* Dacă o cunoștință oprește mașina pe care o conduce pentru a ne invita înăuntru, ne așezăm pe bancheta din față, lîngă ea. Dacă suntem într-un grup, îi cedăm locul din față celei mai în vârstă sau unei doamne. Dacă este vorba de un cuplu, soțul va ocupa locul din spate.

* Proprietarul mașinii (cu excepția femeilor) deschide portierele, îi ajută pe invitați să urce și se așează ultimul. La întoarcere, este obligat să le conducă pe doamne până acasă.

* Dacă invităm pe cineva la o plimbare cu mașina, nu pretindem bani de benzină.

* Când este posibil, ocupanții unui vehicul îi salută pe pietonii cunoscuți.

* În taxi, clientul nu se așează lîngă șofer, decît dacă dorește să vadă orașul. Bărbatul care însoțește o doamnă se așează în spate, alături de ea. (Simona MIHĂILĂ)