Codul bunelor maniere – Ești deștept, spune "Bună ziua"!

Episodul din această săptămînă al Codului bunelor maiere este dedicat salutului, cartea de vizită a unui om bine-crescut.

„Omul prost se cunoaște după «Bună ziua»”, spune o vorbă bătrânească la români. Cât de bogat ori de sărac ai fi, cât de inteligent, cât de necăjit sau de fericit, a-i saluta pe cei pe care îi cunoști este prima obligație de care trebuie să ții cont după ce te naști.

La țară se mai păstrează încă tradiția milenară de a le da binețe tuturor celor care îți ies în cale, indiferent că îi cunoști sau nu. Și acum se întâmplă ca țăranul să se uite lung după orășeanul „înfumurat” care nu salută când merge, pe uliță, la neamuri. Orășenii râdeau, la început de secol, de țărăncile tinere care, atunci când veneau la târg, se opreau la marginea orașului, își înroșeau obrajii cu coajă de ou vopsit și își înegreau ochii cu chibrit ars, după care intrau în piață și spuneau „Bună ziua!”. Unii nici acum nu știu că pentru omul satului, a da „ziua bună” e la fel de sfânt cu a face cruce la masă.

Episodul din această săptămână a Codului bunelor maniere este dedicat salutului. Pentru mulți oameni care se cred îndeajuns de educați, a afla câte ceva despre salut este de prisos. „Ce mare filozofie să spui «Bună ziua»?”, este întrebarea cu care se consolează ei. Într-adevăr, nu-i mare lucru să spui, dar pentru unii tare complicat să știe cum, când și dacă să o facă.

De exemplu, în urma unui raid-anchetă pe care l-am făcut printre tinerii bârlădeni, în special liceeni, s-a desprins concluzia că situațiile în care trebuie să saluți și felul cum trebuie să o faci e o mare nebuloasă. Tinerii știu câteva chestiuni generale: că bărbatul o salută pe femeie, că elevii îi salută pe profesori și că cei tineri îi salută pe cei bătrâni.

Darius Stângă, de la Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu”: „Am învățat de acasă, de la părinți, că trebuie să fii respectuos cu fetele și cu femeile, adică tu, ca bărbat, trebuie să le saluți primul. Și pe profesori, bineînțeles”.

Miruna Geneti, tot de la „Codreanu”: „Profesorii nu ne-au învățat Codul bunelor maniere, dar știe toată lumea că tinerii îi salută pe bătrâni, pe părinți, pe profesori, că nu trebuie să dai «Bună ziua» în autobuz. Altceva, nu mai știu, dar am timp să învăț în viața asta”.

Codrin Dumitriu, de la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”: „Pe vremuri domnii își ridicau pălăria, pupau mâna doamnelor, se înclinau și tot felul de chestii din astea demodate. Acum nu se mai face nimic din toate astea și este foarte bine. Important e să saluți cât mai natural, fără formalități”.

Totuși, este bine de șiut că salutul nu îmbracă forma unui simplu „Bună ziua”. Chiar dacă tinerii consideră că asta este totul, vor ajunge, ca și unii dintre părinții lor, să nu știe multe lucruri, atunci când vor fi maturi. Iar dacă acum iau totul în derâdere, așa cum probabil, am făcut-o cei mai mulți dintre noi, va veni vremea când stângăcia lor va fi motiv de râs pentru alții.

Cine salută primul?

Iată cele mai importante reguli de a da binețe și care, dacă vor fi respectate, ne vor ajuta să intrăm în categoria persoanelor bine-crescute, demne de toată admirația.

* Când întîlnește o doamnă, bărbatul salută primul. Dacă are capul acoperit, își ridică puțin pălăria (căciula). Dacă fumează, renunță la țigară; își scoate mâinile din buzunar. Ridicarea pălăriei se face cu mâna opusă părții în care se găsește persoana salutată. Dacă nu poartă pălărie, bărbatul înclină ușor capul.

* Doamna salutată răspunde cu un surâs care va dovedi persoanei că a recunoscut-o.

* Doamna mai tânără o salută pe cea mai în vârstă, care trebuie să răspundă.

* Două persoane de același sex și de aceeași vârstă se salută simultan.

* A refuza un salut înseamnă să-l faci pe celălalt să înțeleagă că te-a ofensat grav.

* Suntem obligați să salutăm chiar și pe cei de care nu suntem siguri că ne recunoaște.

* Cel care intră într-un local și recunoaște pe cineva, îl salută.

* Salutăm în compartimente de tren, lifturi, magazine mici, săli mici de așteptare.

* Salutăm tot grupul din care face parte o cunoștință. Un singur salut pentru toată lumea. Persoanele vor răspunde, dar nu au voie să întrebe numele noului venit.

Ce spunem când salutăm?

În general, depinde de împrejurări. Sunt persoane pe care le salutăm, de când le știm, doar printr-o simplă înclinare a capului. Dar, cel mai indicat, este să ne însoțim salutul de o formulă anume:

* Dacă întâlnim rude, prieteni sau cunoștințe apropiate, vom spune „Bună ziua” (seara/dimineața), chiar dacă nu ne oprim pentru conversație.

* Dacă întâlnim alte persoane, formula cea mai potrivită este „Bună ziua, doamnă/domnule”, fără a fi necesar să-i și spunem numele, mai ales dacă suntem în plină stradă. Dacă persoana este cunoscută în localitate, avem voie să-i rostim și numele, lucru care echivalează cu un compliment.

* Dacă întâlnim un domn și o doamnă care sunt împreună, întâi o salutăm pe doamnă și apoi, pe domn, cu formulele prezentate mai sus.

* Expresii de genul: „Ciao!”, „Hello!”, „Salut!” , „Adio” sunt permise doar între adolescenți. Altfel, ne dau un aer de infantilism.

* La despărțire spunem: „La revedere!”, „Bună seara!”, „Noapte bună!”

* Strângerea mâinii se practică doar dacă persoanele în cauză vor să și stea puțin de vorbă.

* Cel care întinde mâna primul este o doamnă, persoana mai în vârstă sau superiorul. Dacă, din neatenție, celălalt întinde mâna, nu o refuza. Este un afront.

* Niciodată, bărbatul nu întinde mâna femeii.

* Nu întindem mâna unei persoane care stă la masă și mănâncă.

* Când un bărbat dă mâna, își scoate și pălăria. Dacă stă la masă, se ridică. O doamnă nu este necesar să se ridice decât pentru a da mâna unei persoane mai în vârstă sau pe care vrea să o onoreze în mod special.

* Strânsul mâinii trebuie făcut cu atenție. Vom evita să avem mâna moale sau să o zdrobim pe a celuilalt. Ne vom feri să apucăm doar vârful degetelor. Este total lipsit de eleganță să strângi mâna deasupra alteia, în cruce. Dacă este un grup format din domni și doamne, doamnele își strâng mâna între ele, iar domnii, între ei.

* Se strânge mâna pentru a marca și altceva decât un salut: încheierea unei afaceri, la exprimarea condoleanțelor, felicitări, rugăminți, mulțumire sau ca o scuză.

* Dacă purtăm mănuși: bărbatul își scoate mănușa din mâna dreaptă pentru a strânge mâna unei femei. Femeile își scot mănușile când ajung la locul unei întâlniri și chiar dacă nimeresc întâmplător. Excepție fac mănușile lungi, care sunt componenta unei vestimentații de ocazie

* Mâna femeii nu se sărută în aer liber, ci numai într-o încăpere și nu peste mănușă sau peste masă. Nu trebuie să fie un sărut propriu-zis. Domnul îi atinge ușor mâna cu buzele sau doar mimează acest gest.

* Sărutatul pe ambii obraji se practică doar în gări și la aeroport.

* Cei care conduc mașina îi salută primii pe cei care merg pe jos.