Județul cu un potențial turistic ridicat, însă neexploatat – Istoria uitată

“Un popor care nu își cunoaște istoria, este ca un copil care nu își cunoaște părinții”, spunea Nicolae Iorga. Este greu de spus în ce măsură vasluienii își cunosc istoria, însă e clar că nu și-o promovează. Conace vechi de sute de ani stau să cadă răpuse de indiferența autorităților, iar biserici de lemn declarate monumente istorice putrezesc în anonimat. De ani de zile la Vaslui se tot întocmesc proiecte de relansare economică, însă niciunul dintre ele nu vizează exploatarea potențialul turistic al județului. În actualul ritm de degradare al monumentelor care încă mai pot fi exploatate turistic, generațiile următoare nu vor avea cum să-și cunoască istoria. Asta pentru că cei dinainte și-au uitat-o. Dacă au știut-o cândva!

Alexandru CROITORU

Biserici de lemn vechi de sute de ani, mănăstiri ortodoxe unice în lume, conace încărcate de istorie… Acestea sunt doar câteva din atracțiile turistice cu care județul Vaslui s-ar putea mândri. S-ar putea, pentru că nu o face. Din păcate, numărul de turiști ce ne vizitează meleagurile este unul foarte mic și doar pelerinajele ecumenice mai pot descrie județul nostru ca pe un județ cu potențial turistic.

“Spre mănăstirile din județ, monumente istorice, nu avem drumuri de acces decât în puține cazuri, mănăstirile de la Florești și Fâstâci, unice prin arhitectură, sunt în planul național de restaurare, dar banii care vin sunt puțini. Bisericile din lemn se degradează și în 10 ani nu vom mai avea despre ce vorbi. Pentru a rezolva toate aceste probleme, nu trebuie decât mai multă voință și dorință din partea noastră, a tuturor”, e de părere Corina Ursache, directorul Direcției Județene de Patrimoniu.

Iar pentru rezolvarea acestor probleme, mai ales cele legate de salvarea bisericuțelor din lemn, în urmă cu câțiva ani apăruse idea de a fi creat un muzeu etnografic în aer liber, loc unde aceste biserici ar fi putut fi restaurate și expuse. Din păcate, această idee nu s-a materializat, iar comunitățile locale de care aparțin aceste monumente istorice nu au puterea financiară pentru a le restaura și întreține.

Locul de veci al Elenei Cuza, în paragină

Casa Solescu, locul unde și-a trăit ultimele momente Elena Cuza, face obiectul unei lipte aparent fără sfârșit între moștenitori și Statul român. Din păcare, conacul de la Solești e într-un continuu proces de degradare, iar autoritățile nu pot face nimic până la finalul procesului.

Cunoscută ca și “Conacul Rosetti-Solescu”, clădirea a cunoscut mai multe evenimente șI întâmplări. La 4 aprilie 1909, Elena Cuza, prima Doamnă a Principatelor Române Unite, a fost înmormântată în curtea bisericii, potrivit dorinței sale. A urmat apoi o periodă tulbure a conacului care a suportat mai multe renovări grosolane făcute de constructori neavizați, pe timpul comuniștilor. Cutremurele din 1977 și 1990 au avariat și mai mult clădirea, astăzi găsindu-se într-o stare avansată de degradare. Pereții importanți prezintă fisuri și dislocări, acoperișul din partea de sud-est este distrus de intemperii, iar terasa de pe fațada de vest este prăbușită. Pardoselile, tâmplăria și sobele sunt și ele într-o stare avansată de degradare, iar parcul cu arbori seculari este și el în paragină. Din păcate, litigiile interminabile vor avea drept efect dispariția acestui valoros monument istoric, pentru că la degradarea imobilului nu contribuie doar timpul, ci și localnicii, care în ignoranța lor au început să strice clădirea bucată cu bucată.

Conacul Dimachi-Argiropol, la un pas de prăbușire

Construit pe la 1830, conacul și moșia Dimachi au rămas moștenire fiicei lui Nicolae Dimachi, primul proprietar, Ecaterina care o va vinde mai apoi principesei Elena Hangerli. Aceasta din urmă, avea să o lase moștenire nepoate sale, Elena Skina, căsătorită, în 1869, cu Periple Argyropoulo.

În acele vremuri, casa avea trei nivele și clădirea era înconjurată de ziduri de incintă străjuite din loc în loc de turnuri de apărare cilindrice, prevăzute cu metereze și a rămas în proprietatea familiei până în 1948, când a fost naționalizată. După acel an, regimul communist a dărâmat zidul și un etaj al imobilului și l-a transformat în sediul de CAP.

Astăzi, conacul este într-un stadiu avansat de degradare, zidăria portantă este fisurată vertical pe latura de nord, la fel și cornișa. Degradarea clădirii este una destul de avansată șI fără lucrări de consolidare șI restaurare. Conacul va ajunge să se prăbușească.

Avem mănăstiri și biserici unice în lume

Primele exemple pe care le putem da în acest sens sunt mănăstirile de la Fâstâci și Florești. Aceasta din urmă, construită în stil neogotic, este singurul lăcaș de cult ortodox construit în acest fel.

Pe lângă cele două mănăstiri, amintim aici de mănăstirea din lemn de la Pârvești, comuna Costești, construită în anul 1666, de vornicul de poartă Apostol Talpeș. În momentul de față, biserica se află întrr-o stare precară de conservare, cu tălpile din lemn de stejar ale fundației putrezite, la fel și pardoseala de lemn, iar învelitoareea de șindrilă este degradată.

O altă biserică aflată într-un stadiu avansat de degradare este cea de la Cetățuia, comuna Puiești, ctitorită în secolul al XVI-lea și unică prin realizarea tehnică. Această biserică reprezintă una din puținele construcții din a doua jumătate a secolului al XVI-lea care s-a păstrat până astăzi și de numele ei, biserica “Sfântul Nicolae”, se leagă pagini importante ale istoriei mediavale a Moldovei, fiind loc de refugiu, în vremuri grele, pentru odoarele și soborul mănăstirii Neamț.

Și exemplele ar putea constinua nu numai cu biserici, conace și mănăstiri. Avem cu ce ne mândri, avem locuri deosebit de frumoase, așa cum este și cel din comuna Dimitrie Cantemir, loc în care se află Stejarul lui Tolontan, copac de care, spune legenda, domnitorul Ștefan cel Mare și-ar fi legat calul atunci când a decis să aleagă, în zonă, un loc pentru ridicarea unei biserici.

Un potențial neexploatat

E clar că județul Vaslui are un mare potențial turistic. Păcat că nu e exploatat, însă. În urmă cu câțiva ani, județul Suceava a fost centrul unui proiect turistic, intitutlat “Descoperă Bucovina”, proiect derulat cu fonduri guvernamentale în care s-au băgat multe milioane de euro. Suma nu înseamnă în mod neapărat promovarea în sine a destinațiilor și traseelor turistice, cât și dezvoltarea unor mici afaceri locale în jurul obiectivelor turistice, cum ar fi pensiunile, bunăoară. Așa se face că exploatarea în sine a locurilor încărcarcate de tradiție și istorie a avut un aport substanțial în creșterea nivelului economiei locale.

Același lucru s-ar putea întâmpla și la Vaslui, unde avem biserici și mănăstiri care pot rivaliza oricând cu Voronețul, avem palate și conace care, deși stau să cadă, încă mai poartă urmele a fapte și întâmplări de acum sute de ani și, mai ales, avem urmele unei bătălii purtată de Ștefan cel Mare, despre care s-a auzit în toată lumea. Ce folos, însă, că nu ave, grijă de aceste monumente și nici nu le promovăm?

De ani de zile se tot întocmesc strategii de relansare economică, însă niciuna nu a vizat vreodată exploatarea turistică a județului!