Codul bunelor maniere – Luăm masa în oraș?

Știm ce trebuie să facem când intrăm într-un local public? Știm cât și dacă trebuie să dăm bacșiș? Cum procedăm dacă ne cade chifla sau furculița sub masă? Ce facem dacă nu ne place mâncarea? Care este bacșișul pe care îl lăsăm ospătarului? Iată doar câteva dintre situațiile care ne pot pune în încurcătură atunci când mâncăm într-un restaurant sau suntem clienții unei cafenele, a unui bar, ceainării, hotel sau al unei pensiuni și cărora le putem găsi răspuns citind articolul care urmează.

În restaurante

* Înainte de a testa un nou restaurant este bine să ne interesăm de mâncare și de ambient din vreme. Nu este lipsă de bun-simț dacă cerem informații prin telefon despre meniu, băuturi și prețurile practicate. Ne scutește de situații neplăcute.

* Trebuie să ținem cont de tipul restaurantului, atunci când ne îmbrăcăm. Dacă este unul de lux, e bine să ne alegem o vestimentație clasică, elegantă. Dacă mergem într-un local mai modest, unde vrem să ne simțim în largul nostru, nu are sens să ne îmbrăcăm la patru ace, ci să alegem o ținută mai lejeră.

* La intrare, dacă restaurantul are o altă încăpere înainte de localul propriu-zis, bărbatul deschide ușa femeii și o lasă să intre prima. Abia la intrarea în local ea rămâne în urma lui.

* Este obligatoriu să ne comportăm cu bun simț: să nu vorbim tare, să nu râdem zgomotos, să nu ne certăm sau să facem alte gesturi care atrag privirile asupra noastră.

* Trebuie să respectăm obiceiurile localului. Dacă are garderobă, ne lăsăm aici hainele, dacă nu, i le dăm ospătarului. Nu facem o bună impresie lăsând hainele pe spătarul scaunului.

* La masă se așează, mai întâi, femeia, care are prioritate în alegerea locului, dar e de preferință ca bărbatul să fie cel mai expus privirilor. Bărbatul este cel care îi trage scaunul, după care se va așeza la partea opusă a mesei.

* Meniul va fi consultat de fiecare în parte, după care domnul este cel care comandă chelnerului. Doamna va evita să discute cu acesta pe toată durata mesei.

* Nu privim insistent vecinii. Șervetul nu va fi așezat pe genunchi, ci va fi folosit doar pentru ștergerea gurii.

* În lipsa ospătarului, domnul este cel care toarnă băuturile și nu va pune sticla pe masă, ci în frapieră. El este cel care degustă vinul. Trebuie să ținem cont și de recomandările chelnerului.

* Masa ia sfârșit numai la dorința doamnei.

* La plecare, bărbatul îi trage scaunul partenerei. Ca și la intrare, tot el merge cu un pas înainte, dar fără a lăsa impresia că nu sunt împreună. La garderobă, o ajută să se îmbrace.

Situații deosebite

* Se întâmplă ca ospătarul să uite de noi. Nu îl strigăm tare, ci ne sculăm de la masă pentru a-i reaminti de comandă.

* Dacă nu ne place mâncarea sau felul cum am fost serviți, nu facem o scenă în restaurant.

* Dacă sub masă cade o chiflă sau furculița le putem ridica. Le punem deoparte și cerem altele.

* Dacă ne place mâncarea, îl felicităm pe bucătar prin chelner.

* Când intrăm în local și vedem pe cineva cunoscut, ne așezăm la masa lui numai dacă ne invită.

* Dacă ne-a rămas mâncare sau băutură, nu o cerem acasă, la pachet.

* Este de prost gust să ștergem scaunele cu batista, să verificăm în mod vizibil cât de curată este vesela sau să cerem cu voce tare să ni se schimbe fața de masă.

* Reclamațiile nu se fac în gura mare. Nu discutăm în contradictoriu cu chelnerul, chiar dacă avem dreptate. Nu ne dăm în spectacol. Ne adresăm direct șefului sau patronului.

* Nota de plată o verificăm cu o privire. Avem dreptul să corectăm greșelile flagrante. Îi cerem lămuriri chelnerului, discret.

Doamnelor, când suntem singure

* O doamnă nu intră singură într-un local unde se servesc, cu predilecție, băuturi alcoolice. Are voie, în schimb, într-un restaurant, cafenea, o patiserie.

* Va discuta doar cu chelnerul. Lui îi cere chibrit sau brichetă.

* Nu va privi curioasă în jur. Nu-și va retușa machiajul sau pieptănătura la masă.

* Nu-și va comanda niciodată tărie. Nici chiar dacă este însoțită de o altă doamnă.

Să dăm bacșiș?

* Un om bine-crescut lasă întotdeauna bacșiș. De regulă, ospătarii, portarii, cameristele etc. sunt oameni cu salarii modeste. Bacșișul nu înseamnă mită sau corupție. Se cuvine să-l lăsăm, chiar dacă serviciile localului sunt incluse în nota de plată.

* Sumele nu trebuie să fie nici prea mari, nici prea mici. Cele mari denotă proastă creștere.

* Au dreptul de la 10% la 20% chelnerii, șoferii de taxi, coafezele, frizerii, funcție de categoria localului. Putem să le oferim un mic bacșiș și garderobierilor, plasatoarelor, celor care ne fac diverse comisioane, ghizilor, liftierilor, bucătarilor, hamalilor, recepționerilor de hotel. Nu le vom da, însă, nimic patronilor, directorilor sau șefilor.

În hoteluri

În general și aici sunt aceleași reguli ca peste tot. Trebuie să le respectăm pentru a nu fi catalogați drept prost-crescuți și pentru ca celor cu care intrăm în contact să le facă plăcere prezența noastră.

* Menținem ordinea, nu aruncăm mucuri de țigară la întâmplare;

* Ne facm patul când ne sculăm;

* Nu ne deranjăm vecinii;

* Un bărbat se descoperă și salută în ascensor o doamnă, chiar dacă nu o cunoaște;

* Doamnele, chiar dacă nu se cunosc, se pot saluta cu un surâs, fără a fi obligate să converseze.

Cum mâncăm anumite produse

* Peștele necesită un tacâm format dintr-un cuțit de o formă specială și o furculiță mai mică. Cuțitul se folosește la trasare, dezosare și ca ajutor pentru mncat (dar nu la tăiat, furculița fiind suficientă deoarece peștele este foarte moale). Oasele pe care le-am „scăpat” în gură le punem pe furculița apropiată de buze sau, în cazuri extreme, le scoatem cu două degete. Totuși, mâncatul peștelui care are oase cere o artă specială. Înainte de a ieși în lume, întrebați și exersați acasă. Altfel, putem refuza acest fel de mâncare.

* Crustaceele le putem, de asemenea, refuza dacă nu știm cum se mănâncă. Se deschide scoica ajutându-ne de lama unui cuțit. Intestinele și branhiile (care au o culoare mai închisă) se scot cu furculița. Se scoate stridia din scoică desprinzând-o din articulație. Se pune în farfurie și condimentează cu sare, piper și lămâie.

* Creveții și racii se servesc, de obicei, fără carapace. Dacă masa e mai puțin festivă, creveții se curăță cu mâna: se rupe capul și, odată cu el, se desprind și intestinele, apoi se curăță din carapace.

* La crabi, languste și homari se rup cu mâna articulațiile și apoi, cu un clește special, se sparg oasele și se scoate carnea din coșul pieptului, din picioare și din coadă. Carnea se mănâncă cu pâine prăjită și cu unt. Pe masă va exista un bol cu apă amestecată cu zeamă de lămâie pentru clătirea degetelor.

* Icrele negre și icrele de Manciuria. Pe un platou se pun rondele mici de pâine prăjită, unse cu unt și deasupra icrele. Dacă se oferă în castronașe, ne vom pune în farfurie cu lingura de serviciu și ne vom face sanvișuri mici. Icrele obișnuite le putem unge pe o felie de pâine, după care o vom tăia cu cuțitul și o vom mânca cu furculița. Mai putem mânca icrele și luându-ne în farfurie o porție din care, cu ajutorul cuțitului, ne ungem bucăți mici de pâine ruptă cu mâna. La fel se mănâncă și alte antreuri: salată de vinete, ciuperci cu maioneză, creme de brânză, pastă de pește etc.

* Spaghetti. Se aduc într-un castron mare din care ne punem în farfurie o porție rezonabilă. Le mâncăm răsucindu-le cu furculița sau, după moda italiană, ajutându-ne de lingură (luăm spaghetti în lingură cu stânga și se răsucesc cu furculița ținută cu dreapta). Gazda va avea grijă să nu lase spaghetele exagerat de lungi.

* Orezul se mănâncă cu furculița ajutându-ne cu cuțitul (este vorba de orezul ale cărui boabe nu se lipesc între ele, cum se întâmplă cu cel pe care-l găsim, de obicei, în comerțul din România).

* Cafeaua, ceaiul, capuccino, cacao cu lapte etc. Nu se lasă lingurița în ceașca din care bem. Se pune pe farfurioara care rămâne pe masă, cu excepția cafelei. Aceasta va fi băută numai ținând în mână și farfurioara.

*Prăjiturile uscate se servesc cu mâna. Cele cu cremă sau frișcă se mănâncă cu lingurița sau cu furculița.

* Perele și merele le tăiem cu cuțitul pentru fructe în patru părți pe care le vom curăța de coajă, una câte una. Se taie apoi în bucăți pe care le mâncăm cu furculița. Este admis ca sferturile pe care nu le decojim să le mâncăm cu mâna, cu mențiunea ca frunctul să nu fie prea zemos. La o masă intimă nu le mai tăiem.

* Fragii și căpșunile. Dacă au codițe, le mâncăm cu mâna. Dacă nu, cu lingurița.

* Strugurii, vișinile, cireșele se mănâncă cu mâna. Strugurii se mănâncă cu sâmburi și cu pieliță.

* Piersicile se taie în două ținându-le în mână. După ce separăm cele două jumătăți și îndepărtăm sâmburele cu mâna, mâncăm fructul ca pe pere și mere.

* Prunele și caisele se mănâncă după ce, cu mâna, le-am scos sâmburele.

* Portocalele, mandarinele, clementinele. Tăiem coaja cu cuțitul (ca pe pepene), după care o desprindem de pe fruct cu mâna. Le mâncăm fără a ne ajuta de tacâm.

* Bananele le decojim cu cuțitul, dar numai la ocazii festive. Le ținem în mână când le mâncăm.

* Pepenii și ananasul sunt serviți în felii și se mănâncă cu furculița. Dacă ananasul este dur, folosim cuțitul.

* Grape-fruit-ul este servit tăiat în două. Se mănâncă cu lingurița, având grijă ca sucul să nu țâșnească.

Capcane

* Dacă pâinea se rupe pe măsură ce o mâncăm, sandvișurile mari se taie cu cuțitul și se mănâncă cu furculița. Cele mici le mâncăm cu mâna. Ca să întindem untul se folosește cu cuțit special. Nu se ia direct din untieră, ci se pune puțin în propria farfurie.

* Feliile de mezeluri sunt curățate de coajă în propria noastră farfurie, folosindu-ne de tacâmuri.

* Ouăle fierte în coajă se mănâncă dintr-un păhărel-suport.

* Cartofii nu se taie cu cuțitul și nu se zdrobesc în farfurie. Excepție: cei fierți sau copți în coajă se înțeapă cu furculița, se decojesc și se taie cu cuțitul.

* Nu suflăm peste ciorbe și peste supe pentru a le răcori. Nu aplecăm farfuria pentru a lua ultima îngițitură. Nu înmuiem pîinea în zeamă sau în sos.

* Sparanghelul se mănâncă fie numai cu mâna, fie și cu furculița. Nu se taie cu cuțitul.

* Salata și andivele se mănâncă gata tăiate și preparate. Dacă bucățile sunt mari se taie cu cuțitul. Dacă sunt prea fade nu este o greșeală să cerem ingredientele de care avem nevoie.

* Castraveciorii și gogoșarii murați se iau cu furculița proprie din bol și se taie în farfurie pe măsură ce se mănâncă. Gogonelele se iau cu mâna, pentru că odată înțepate cu furculița zeama poate țâșni. În farfurie le tăiem.

* Conopida se taie cu furculița. Nu se folosește cuțitul.

* Chifleluțele, sarmalele (mari), ruladele, se taie cu furculița pe măsură ce le mâncăm. Iarăși, fără cuțite.

* Carnea de pasăre nu se mănâncă cu mâna. Se aduce la masă dezosată.