Drepturi doar pe hârtie

Avem o lege ce protejeză persoanele cu handicap, numai că multe din prevederile ei sunt trecute cu vederea de mai toată lumea. Dacă multe din instituțiile și societățile comerciale mari au înțeles necesitatea rampelor de acces pentru cei cu probleme locomotorii, nu putem spune același lucru și despre nevăzători. Panourile informative scrise în alfabetul Braille lipsesc cu desăvârșire de la intrarea în instituțiile publice. Un exemplu negativ în acest sens este clădirea Direcției Finanțelor Publice Vaslui, unde nu există nici rampă de acces, ca să nu mai vorbim de panori.

Alexandru CROITORU

Legea 448/2006 reglementează drepturuile și obligațiile persoanelor cu handicap în scopul integrării și incluziunii sociale a acestora. Cum se aplică avceastă lege? Printre altele, instituțiile publice, magazinele, supemarketurile, școllie, societățile comerciale care desfășoară activități de taximetrie sau transport în comun etc. au obligația de a pune la dispoziția acestei categorii de oameni tot ce este necesar pentru accesul facil în incinta sediilor sau în mijloacele de transport.

Agenția de Plăți și Prestații Sociale (AAPS) Vaslui desfășoară, de ceva vreme o campanile de informare și de conștientizare a celor care trebuie să respecte prevederile acestei legi înainte de a trece la amendarea celor care, din diverse motive, încalcă drepturile persoanelor cu handicap. Astfel, numai anul trecut au fost verificatre de către inspectorii APPS 92 de entități, societăți de transport public, societăți comerciale cu profil taximetrie și școli. Din fericire, mulți dintre ei și-au remediat problemele, iar la Vaslui și Bârlad, autobuzele de transport public urban au, în majoritatea lor, rampe de acces pentru persoanele cu handicap locomotor. Acest lucru nu se poate spune, în schimb, despre autovehiculele care fac transport de perosoane între localitățile din județ sau chiar între județe. Tot în mediul urban, majoritatea instituțiilor publice, societăți comerciale, școli și licee au și acele rampe de acces necesare sau băi modificate în așa fel încât să fie accesibile și acestei categorii de persoane.

Există și exemple negative în acest sens, în municipiul reședință, este chiar clădirea Finanțelor Publice, care nu are o astfel de rampă. Ceva-ceva ar exista, numai că lipsește cu desăvârșire semnalizarea. Accesul se poate face în clădire pe o ușă laterală, din parcare. Dar cine nu știe despre acea ușă, va trebui să se descurce cum poate. Ba mai mult, un ghișeu cu o înălțime corespunzătoare unde omul sa-și poată plăti birurile, lipsește cu desăvâșire. Și ținând cont că numai în județul Vaslui erau înregistrate, la finalul semestrului I al acestui an 13.426 de persone cu handicap, din care 1,825 de copii șI 11.601 adulțI, Legea 448/2006 are utilitatea ei.

Prevederi legale respectate și nu prea

Dacă prevederile legale privitoare la rampele de acces pentru persoanele cu handicap locomotor sunt respectate în cele mai multe din instituțiile, școllie sau societățile comerciale din județul Vaslui, o problemă o reprezintă băile special amenejate pentru aceste persoane. Conform legii, cabinele trebuiesc să aibe anumite dimensiuni în așa fel încât persoana în căruț să poată intra. Din păcate, la Vaslui, acest lucru s-a făcut doar acolo unde au existat și posibilități. Motive pentru a nu face, se găsesc, iar cea mai bună scuză este lipsa banilor.

O altă scuză, credibilă de data asta, este cea legată de structura de rezistență a clădirii. Mai exact, în unele dintre ele, se pot demola pereți pentru a amenaja o baie specială destinată persoanelor cu handicap locomotor. În altele, acest lucru ar putea afecta structura de rezistență, mai ales că majoritatea instituțiilor de interes public din Vaslui își au sediul în clădiri vechi, construite înaintea apariției acestei legi.

Clădirile noi ale unor instituții ar trebui prevăzute cu rampe de acees încă din proiect, conform prevederilor acestei legi, iar organul de control, în speță Inspectoratul de Stat în Construcții, trebuie să țină cont șI de aceste lucruri atunci când avizează o clădire. Dacă se ține cont sau nu de aceste aspect, asta e o altă poveste.

Nici măcar locurile de parcare special amenajate nu sunt lăsate libere pentru cei care ar trebui să beneficieze de ele și mașinile unor “băieți de băieți” le ocupă fără nicio jenă și fără ca cineva să ia o măsură împotriva lor.

Scrierea Braille lipsește cu desăvârșire

La nivelul județului Vaslui există în 1.920 de nevăzători. Pentru această categorie, Legea 448/2006 spune clar că instituțiile publice și nu numai au obligativitatea să-și doteze lifturile cu taste în relief pentru a putea fi simțite la pipăit de cei care nu văd, iar la intrarea în incinta acestora, ar trebui să existe panouri informative scrise în alfabetul Braille. Acest lucru lipsește cu desăvârșire în județul Vaslui, iar motivul invocat este cel al lipsei de fonduri.

Rămâne ca, în continuare, AAPS să-și termine campania de conștientizare și informare și să treacă la măsuri ceva mai dure, adică la aplicat amenzi ce pot merge de la 50 la 100 de milioane de lei vechi. Singurii care pot scăpa de amenzi sunt cei care pot face dovada că au cerut bani pentru punerea în practică a prevederilor legale și încă nu au primit sumele solicitate.

La taximetre, două legi se bat cap în cap

Accesul facil în taximetre pentru persoanele cu handicap, mai ales cele cu handicap locomotor, este o altă prevedere a Legii 448/2006. Din păcate, aici problema este una destul de complicată.

Mașinile ar trebui să fie dotată cu rampe electrică sau mecanică pentru urcare, iar interiorul amenajat în așa fel încât să permită accesul căruțului dar și asigurarea acestuia pe timpul mersului. O altă problemă este legată de faptul că, după dispozițiile legii taximetriei, un autoturism folosit pentru o astfel de activitate nu are voie să aibe modificări, față de cele de fabricație. Atunci, soluția este achiziționarea unei astfel de mașini special fabricată. Din păcate, la nivel național, doar Capitala are, conform statisticilor, două sau cel mult trei astfel de taximetre. Așa că, fără să ne dezicem de faptul că suntem români, avem două legi care se bat cap în cap. Una obligă existența unor taximetre special amenajate, cealaltă nu permite modificarea autoturismelor, în condițiile în care, unul nou, ar costa și cu 30% mai mult decât o mașină normală din fabrică. Cu toate acestea, una din firmele de taximetrie din municipiul Vaslui a promis că se va dota și cu o astfel de mașină. Rămâne de văzut dacă șI se va ține de cuvânt.