Editorial – Îi provoc pe…

…toți cei care încă mai cred că Gigi Becali e un sfânt pe pământ care pătimește din cauza diavolilor politici să ridice ochii din cartea de rugăciuni în care se uită câteva ore pe zi fără a citi un vreun cuvânt, dar trasând cruci cât mai late (cu o contanță de invidiat) la fiecare 90 de secunde și să privească frontal realitatea în care ei sunt, de fapt, martiri ai propriei naivități.

Îi provoc pe toți cei care sunt convinși că Dan Diaconescu le va da nu-știu-câte zeci de mii de euro dacă va câștiga alegerile prezidențiale să ia manualul de matematică de clasa a doua si să învețe tabla înmulțirii. Poate vor constata că suma debitată raportată la totalul populației trecută de majorat depășește cu mult PIB-ul României.

Îi provoc pe toți care sunt capabili să discute ore întregi, în aceeași construcție frazeologică, despre Victor Slav, Bianca Drăgușanu, palme, trucaje, pixeli albaștri și jocuri de televiziune să se uite mai întâi în propriul frigider ori să numere cifrele de pe cuponul de pensie și pe cele de pe facturi.

Îi provoc pe cei care se plâng că nu sunt locuri de muncă, dar consideră munca de jos sub demnitatea și studiile lor și aleg șomajul sau venitul minim garantat în detrimentul salariului minim pe economie să emigreze.

Îi provoc pe politicieni să încerce, măcar de dragul exercițiului, să-și construiască (singuri!) discursuri de campanie realiste, fără promisiuni imposibil de realizat, ori să încerce măcar să le schimbe pe cele din campaniile anterioare. Punctele cu locuințe pentru tineri, locuri de muncă și investitori străini sunt deja fumate.

Știu… jocul spune că normal aveam dreptul la doar trei provocări. Dar unde e normalitatea când lumea se provoacă la donații?! Indiferent de gradul de noblețe al cauzei pentru care se donează, personal consider provocarea maimuțărelii cu amendamentul donației ca fiind un joc inventat special pentru snobi. O chestie de tip multi-level-marketing, în care trebuie să bagi o fisă, dar ai dreptul să ceri 3. Totul cu public, pentru ca cei trei cărora le ceri să doneze să fie într-un fel forțați să răspundă provocării. Nu vreau să fiu înțeles greșit, îmi doresc din tot sufletul ca în conturile vizate de aceste campanii internaționale de gheață-n cap să se adune cât mai mulți bani. Dar e tragic că fără acest joc al apei reci foarte puțini s-ar fi gândit să doneze.

Tocmai de aceea îi provoc, în final, pe cei care sunt provocați să intre în marea isterie a găleților să doneze și atât. Fără apă-n freză, fără like-uri, fără share-uri. Pentru că tot ce contează e fărâma de umanitate de care pot da dovadă. Iar pe cei care au asasinat facebook-ul, youtube-ul ori instagram-ul cu filmulețe în care doar își toarnă apă-n cap, fără ca măcar să fi înțeles de ce fac asta, îi provoc să fie normali! Subliniez că donația mea pentru ei este substanțială: o fărâmă din timpul meu și un spațiu generos în acest ziar!

Alex SAVA