Chiulul în școli: de plăcere la oraș, de nevoie la țară

Din acest semestru, noul Regulament de organizare si funcționare a unităților de învățământ diminuează numărul de zile în care părinții își pot învoi copiii de la cursuri. Astfel, diriginții pot motiva, în baza unei cereri scrise, absențele acumulate de elev în cel mult trei zile pe parcursul unui semestru, față de cinci sau chiar șapte zile, câte erau stabilite în trecut.

 Virgil POPA

 Cei mai mulți chiulangii se regăsesc în clasele terminale ale ciclului gimnazial sau printre liceeni. Cu toate că numărul absențelor nemotivate duce la retragerea unor beneficii sau drepturi, unii dintre elevi nu se abțin de la a „evita” anumite ore, cum ar fi bursa lunară de 180 de lei, acordată de stat prin programul „Bani de liceu”. Sancțiunea se aplică elevilor care au acumulat pe parcursul unei luni peste 20 de absențe nemotivate și rămâne valabilă până la sfârșitul anului școlar.

În ceea ce privește învățământul profesional, elevii pierd banii doar pe o lună, dacă strâng 10 absențe într-o lună, 20 în trei luni sau 40 de absențe în șase luni.

Elevii preocupați mai puțin de învățătură s-au adaptat și au găsit metode de a chiuli fără a acumula prea multe absențe. Spre exemplu, Andrei C., elev în clasa a XI-a la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, ne-a spus ca „fuge încet” de la orele unor profesori „sâloși”. Tânărul ne-a explicat că așa-i descrie el pe dascălii mai exigenți sau la cei care nu au „lipici” la elevi. În acest fel, în catalog apare o singură absență, față de cinci sau șase, dacă nu s-ar prezenta la cursuri o zi întreagă.

Într-un alt caz, pauza mare poate fi prelungită sau programul zilnic din clasă poate fi scurtat cu o oră, spun câțiva elevi de la Colegiul Tehnic „Alexandru Ioan Cuza”. Motivele sunt lesne de găsit: o țigară în spatele școlii, la loc ferit de ochii profesorilor, un suc sau chiar o bere la un bar din apropiere, ori o plimbare în parc de mână cu prietena.

Mirela F. de la Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu” spune că, în cazul în care nu a învățat, preferă să chiulească de la o oră decât să primească o nota proastă la lucrarea scrisă, cu speranța ca profesorul va fi mai îngăduitor și mai darnic la evaluarea orală.

În mediul rural, lucrurile stau total diferit față de la oraș. Aici, elevii sunt constrânși de nivelul de trai al familiei. Sărăcia îi determina pe copii și pe părinți, în egală măsură, să pună școala pe planul al doilea. Calendarul agricol sau zootehnic influențează și prezența elevilor la școală.

Mitică B. este un băiat bine dezvoltat fizic, deoarece s-a obișnuit cu munca de la câmp, își ajută familia în gospodărie, iar acum încearcă să ajungă mecanic auto. În școala gimnazială, spune el, a lipsit de la școală atunci când trebuia să aibă grijă de cireada satului sau când făcea, în numele familiei, „de rând” la stână.

Obiceiul „ciobanului” se împământenește printre copiii de la țară de la vârste demne de poveștile lui Ion Creangă. Un profesor navestist ne-a povestit cum ținea lecțiile, mai ales pe perioada verii, doar cu jumătate din cei 16 elevi de la clasa a VII-a. Ceilalți erau reținuți de părinți la prășitul porumbului ori la legatul viței de vie. În timp, până și copiilor le intră în obișnuiță, ca normalitate, munca de la țară, în așa fel încât nici măcar nu mai visează la un trai mai bun la oraș. Dacă au câteva animale în ogradă și o bucată de pământ, ei nu se mai gândesc la o meserie învățată la oraș.

Așa se face că, anul trecut, din cei 12 elevi din Coroiești înscriși pentru clasa a XI-a la Grupul Școlar Scolar „Petru Rareș” din Bârlad, doar doi s-au și prezentat și urmează cursurile. Statistica îngrijorătoare este valabilă pentru multe localități izolate sau îndepărtate de Bârlad, din cauza costurilor cu școlarizarea (transport, cazare la gazdă), pe care nu le poate acoperi o bursă școlară și a situației financiare a oamenilor de la țară.