Astăzi este pomenirea morților

de Marian MOCANU

Dupa ritul creștin ortodox, atât la începutul Postului Paștelor, la Moșii de iarnă, în această zi, pe data de 14 februarie, facându-se parastas pentru pomenirea celor trecuți la cele veșnice. Aceasta sâmbătă este cunoscută în popor sub denumirea „Moșii de iarnă”. Există acest obicei, de pomenire a morților, pentru ca Biserica nu vede în moarte sfârșitul existenței omului, Biserica numindu-i pe cei trecuți în viața de dincolo „adormiți”, termen care are înțelesul de stare din care te poți trezi. Biserica nu vorbește de trecere într-o stare de neființă, ci de trecere dintr-un mod de existență în alt mod de existență. Mântuitorul, când ajunge în casa lui Iair a cărui fiică de numai 12 ani murise, spune: „Nu plângeți; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).

Sâmbătă, 14 februarie, în fiecare biserică se oficiază Sfânta Liturghie, urmată de slujba Parastasului pentru cei adormiți, în această zi, preotul scoate miride (părticele) din prescură, pentru vii și morți. Părticelele sunt așezate pe Sfântul Disc, alături de Agnet – partea din prescura care reprezintă pe Hristos, ca dragostea Lui să se reverse și asupra credincioșilor, pentru că, în cadrul Sfintei Liturghii, Agnetul se preface în Trupul și Sângele Domnului. Astfel, miridele. care îi reprezintă pe cei pomeniți, participă la sfințenie prin prezența lor alături de Trupul lui Hristos de pe Sfântul Disc. În Postul Sfintelor Paști există și rânduiala sărindarelor, adică a pomelnicelor pe care credincioșii le aduc la biserică, pentru a fi pomenite timp de 40 de zile. Finalul acestor pomeniri se face în Sâmbăta lui Lazar, dinaintea Duminicii Floriilor. În această perioadă sunt pomeniți toți cei care au murit nedespărțiți de Biserică. de aceea nu pot fi pomeniți nici persoanele care nu au făcut parte din Biserica Creștin Ortodoxă și nici copiii morți nebotezați, pentru ca ei nu sunt membri ai Bisericii.

Mosii de iarnă cad întotdeauna în sâmbăta ce precede Săptămâna albă cea de dinaintea Lăsatului secului de carne. În această săptămână se mănâncă lapte, brânză, pește și ouă, bucate de culoare albă sau care conțin culoarea albă, de unde-i vine și numele, făcându-se astfel trecerea la postul propriu-zis. Moșii de iarnă marchează începutul Sâmbetelor morților, care sunt în număr de șapte, care se vor încheia în Sâmbăta lui Lazar, înainte de Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor și în ajunul Intrării Domnului în Ierusalim (Florii). Moșii înseamnă, de fapt, neamul din care ne tragem, strămoșii cei mai îndepărtați, despre care știm tot felul de întâmplări și povești, verii, verișoarele, mătușile, unchii, toți cei dragi ai noștri mutați în Lumea de Dincolo, pentru care se dau acuma pomelnice ca să le fie pomenit numele.

Primul parastas este făcut cu mâncăruri de dulce, ultimul cu mâncăruri de post, la care participa de regulă femeile, care duc la biserică mâncare, un colac, o lumânare și o sticla de vin. Slujba de pomenire este urmată de masa de pomană, la care iau parte slujitorii, în frunte cu preotul, femeile care au adus mâncarea în numele celor “plecați”, oameni săraci și copii veniți de prin alte părți, de obicei țigănuși. Pe o masă lungă, de lemn, așezată în fața bisericii, se rânduiește mâncarea, iar pe morminte se aprind lumânări, pentru ca sufletele celor plecați să participe la Sfânta Liturghie. Se spune că lumânarea aprinsă ajută sufletul să participe la rugăciunile ce se fac în biserică, flacăra fiind cea mai subtilă și puternică formă de energie din univers. În toate cele șapte sâmbete din Postul Paștelui se face milostenie, pe tăcute, cu discreție, în numele morților, iar preoții fac slujbele de pomenire.
Obiceiul cu mesele de pomană nu este chiar foarte vechi, altădată nu se făceau. Fiecare femeie ducea la biserică doar un colac, o lumânare și o sticlă de vin, pentru apaos, și lăsau un blid plin cu faină albă de cea mai bună calitate cât să ajungă pentru o prescură, și șapte ouă, iar la ultima pomenire, lăsau un colac, vin și lumânare.
Atât în ritul creștin ortodox, cât și în cel străvechi, precreștin, apa are o importanță foarte mare când este vorba despre morți, și de aceea există o interdicție absolută în ceea ce privește spălatul hainelor în această zi, a Moșilor de iarnă sau în zilele de sâmbătă, zile destinate pomenirii celor morți.