Lumea păpușilor a poposit în apartamentul unei bârlădence

de Mihaela NICULESCU

Trăiește singură și modest, într-un apartament de pe strada Vasile Pârvan din Bârlad. Casa Clementinei Trofin arată ca un magazin de păpuși. Peste 700 de jucării – ursuleți, cățeluși și păpuși – sunt membrii familiei sale. Sunt cea mai mare bucurie a ei. Se relaxează privind figurile expresive ale celor 500 de păpuși, pe care le-a așezat cu grijă pe rafturi special construite în cele două camere și pe hol. Avându-le în preajmă, se simte mai puțin singură.

„Pasiunea pentru păpuși am moștenit-o de le mama. A fost un hobby al ei, pe care l-a cultivat la bătrânețe, acum opt ani. Unele păpuși le-a primit cadou de la cunoștințe și prieteni care-i cunoșteau pasiunea, dar pe multe le-a cumpărat singură. Nu întotdeauna a avut bani să le poată achiziționa din magazinele de specialitate, așa că le-a procurat și din magazinele second-hand. Nici nu știți câte jucării minunate – păpuși, în special – a găsit în aceste magazine. Din 2013, când mama a murit, am continuat eu să întrețin colecția și chiar s-o măresc. Simt că, fiind în preajma acestor păpuși adorate de mama mea, sunt de fapt mai aproape de ea. Păpușile sunt niște îngeri fără aripi”, ne-a povestit Clementina Trofin.
Colecționara în vârstă de 54 de ani n-a avut o viață prea fericită. A avut o copilărie tristă, plină de lipsuri și nu a primit când era mică decât o singură păpușă. Are părul lung și e foarte frumoasă. A păstrat-o până acum și este cel mai de suflet exemplar al colecției, alături de Doroteea, o păpușă primită de la o fetiță cu același nume.
„Nu știu cum privește lumea această pasiune de a colecționa continuu păpuși. Sunt tentată să cumpăr mereu păpușile care îmi plac, dar, din păcate, nu prea am bani. Cea mai nouă achiziție este o pereche de bătrânei. Îmi place ceea ce fac. Mă ocup de păpușile mele, le spăl hainele, le pieptăn să arate curate și frumoase. Am trei cutii mari cu rochițe pentru păpuși. Unele păpuși sunt ieftine, altele scumpe, am chiar și câteva de colecție, din porțelan. Îmi plac toate păpușile expresive. Dacă ar fi să aleg, totuși, le prefer pe cele cu ochi albaștri și pe cele care par că zâmbesc. Îmi plac păpușile vesele”, a mai spus Clementina Trofin.

Papusile ii aduc lumea de basm in casa, iar cartile o duc pe ea in lumea imaginara

Clementina nu are copii. Locuiește, însă, împreună cu două animăluțe de companie – o pisică și un cățel. Nu are resentimente, cu toate că mama sa a murit după ce a fost mușcată de un câine maidanez. Era foarte slabă și rana s-a suprainfectat. A murit pe patul de spital.
După o viață grea, plină de încercări și frustrări, Clementina s-a închis în sine. Nu mai are încredere în oameni. Păpușile o salvează. Privindu-le zilnic, își încarcă bateriile.

Pe lângă păpuși, și cărțile i-au devenit un aliat. Citește mult. A avut norocul să cunoască o familie celebră de actori bârlădeni, în anii ’80 – Mircea și Smaranda Herford, aceasta din urmă fiind nepoata lui Mihail Sadoveanu. În casa lor, a descoperit cărțile și dragostea pentru lectură, dar și pentru teatru. Visele ei nu s-au împlinit. Viața a fost dură cu ea. Într-o perioadă, a fost suplinitoare la un centru de plasament, a lucrat apoi la un CAP din Pogana și ca vânzătoare la un chioșc de ziare, iar mai târziu s-a îmbolnăvit și s-a pensionat. Are un venit de 400 de lei pe lună și duce o viață modestă, dar are un suflet de aur. Continuă, întocmai ca un copil, să iubească păpușile. În ele găsește candoarea, delicatețea, bunătatea, sensibilitatea, care o ajută să înfrunte meschinăria și urâțenia din lumea oamenilor mari.