Preferăm să tratăm în loc să prevenim – Peste inițiativele împotriva abuzurilor se așterne praful

de Marian MOCANU

Cazul de la Muntenii de Jos, în care soțul unei asistente maternale este acuzat de abuz sexual asupra unei fetițe în vârstă de doar 13 ani aflată în plasament a readus județul Vaslui în atenția opiniei publice, după ce, săptămâni la rând, capul de afiș a fost cel al celor șapte tineri din Văleni, aflați în libertate după ce au violat și supus la perversiuni sexuale o elevă în vârstă de 18 ani. În luna noiembrie a anului 2012, Radu Renga, fostul prefect a județului Vaslui, a avut inițiativa constituirii unui serviciu paralel cu numărul de urgențe 112, pe scheletul telefonului copilului, unde formatorii de opinie din satele și comunele vasluiene să poată anunța eventualele cazuri sau suspiciuni de abuzuri asupra minorilor. După înlocuirea lui Renga, proiectul a căzut în uitare. Actualul prefect, Andrei Puică, este la curent cu această inițiativă și… cam atât! Practic, singurele căi de a semnala posibile cazuri de abuzuri rămân Telefonul Copilului, 116.111, numărul de urgență 112, ori plângerile adresate direct primăriilor, poliției sau DGASPC. Cât despre posibila implicare a dascălilor, fețelor bisericești, asistenților sociali din satele vasluiene…

În luna noiembrie a anului 2012, Vasile Larion, din Solești, și-a ucis cu sânge rece fetița în vârstă de patru ani și tatăl, rănindu-și grav mama, chipurile pentru a se răzbuna pe fosta nevastă, plecată în străinătate. A fost un episod care a șocat opinia publică, dar care a și adus în atenție zecile de cazuri de minori neglijați sau abuzați, uneori sexual, de aparținătorii lor, de multe ori părinții acestora, plecați la muncă, în țară sau străinătate, lăsând copii în grija unor persoane iresponsabile. De atunci, zeci de minori au căzut victimele unor abuzuri, incluisv a neglijenței crase din partea celor, uneori chiar membrii familiei, care ar fi trebuit să le poate grija.

La nivelul județului Vaslui, în centrele sociale pentru protejarea minorilor, în spitale sau direct în plasament au ajuns zeci de copii subnutriți, tratați ca sclavi, ori abuzați incluisv sexual. Din păcate, de cele mai multe ori, copiii au fost scoși din mediul respectiv după producerea faptelor, când aceștia suferiseră deja traume importante.

Și totuși, în luna noiembrie a anului 2012, speriat de mulțimea cazurilor în care cad victime, întâmplător sau nu, copii, bătrâni sau persoane fără apărare, Radu Renga, prefect pe atunci a județului Vaslui, a avut inițiativa înființării unui serviciu paralel celui de urgențe 112, pentru prevenirea acestor de cazuri. S-a dorit implicarea directă nu doar a organelor de poliție, jandarmerie, a funcționarilor publici ori a celor din cadrul DGASPC, dar și a formatorilor de opinie din mediul rural, începând de la primari, directori de școală, medici sau preoți, până la educatori, învățători sau consilieri locali. Aceștia urmau să fie instruiți în vederea depistării unor astfel de cazuri de abuzuri asupra persoanelor lipsite de apărare, pentru ca ulterior să poată apela direct instituțiile care pot lua măsuri concrete pentru evitarea de astfel de tragedii. Atunci, prefectul Radu Renga a cerut înființarea unei căi de comunicare rapidă, alternativă la serviciul de urgență 112.

“Vrem ca, până la apariția unui cadru legal, să găsim o cale de comunicare mai rapidă prin care orice situație conflictuală în care sunt implicați copii sau alte persoane fără apărare, să fie rezolvată, pentru ca astfel de cazuri să nu mai apară. Vor fi poate și multe alarme false, dar prefer să intervenim degeaba, decât să mai apară tragedii ca cea de la Solești. Chiar dacă eforturile comune a atâtor instituții vor reusi să salveze un singur copil abuzat, voi considera acest lucru un pas înainte în a ne face datoria de cetățeni”, a spus, în noiembrie 2012, Radu Renga.

Din păcate, odată încetarea popularizării cazului de la Solești, dar poate și datorită schimbării din funcție atât a prefectului Renga, cât și a alor conducători de instituții ce urmau să aibă responsabilități în cadrul acestui program, proiectul a intrat în uitare.

Actualul prefect, Andrei Puică, recunoaște că știe despre respectiva inițiativă, însă consideră că sunt căi pe care cetățenii obișnuiți pot sesiza astfel de situații. Este vorba de numerele de telefon 0800.800.931 și 0235.315.138, deschise la nivelul DGASPC, apeluri care sunt preluate de un angajat al instituției în intervalul orar 8 – 16, dar și de telefonul copilului, numărul unic la nivel național 116.111, la care se adaigă numărul unic de urgențe 112.

Aceste căi de sesizare a unor posibile abuzuri sunt foarte bune, dar, din păcate, sunt apelate doar după momentul producerii evenimentului, Ori ideea din noiembrie 2012 se referea la prevenirea unor astfel de fapte prin implicarea faxctorilor sociali de la nivelul comunității.

Este și cazul ultimului eveniment, cel de la Muntenii de Sus, atunci când asistentul maternal a unei minore în vârstă de 13 ani aflată în plasament și-a denunțat propriul soț cu privire la eventuale abuzuri sexuale săvârșite de acesta la adresa fetiței. Lăsând deoparte circumstanțele sesizării, femeia în cauză intentând imediat divorț, nu se știe dacă din cauza posibilului abuz, ori a altor factori, este imposibil ca o fetiță abuzată sexual ori emoțional să nu fi avut manifestări comportamentale ce ar fi trebuit să atragă atenția cadrelort didactice. Chiar asistenta maternală ce a anunțat evenimentul declara că fetița devenise, de câteva luni, mult mai retrasă, mai timidă, începuse să aibă note proaste, se exprima cu greutate. Este imposibil ca aceste lucruri să nu fi fost observate și de cadrele didactice, care ar fi avut primele datoria să încerce să afle motivele pentru care a apărut această schimbare de comportament.

Dealtfel, în județul Vaslui au fost mai multe cazuri de minori care, lăsați de părinții plecați la muncă în străinătate sau în țară în grija unor rude, fie în vârstă, fie cu probleme psihice, au fost găsiți bătuți, legați, sau înfometați, cu greutatea corporală mult sub cea a unui copil de aceeași vârstă. Este, la fel, puțin probabil ca nimeni din vecini, ori din factorii responsabili de la nivelul comunității să nu-și dea seama că un astfel de minor este abuzat perioade lungi de timp. Este vorba de medicul de familie, care ar fi trebuit să sesizeze faptul că minorul respectiv nu a fost adus, poate ani de zile, la un control medfical sau la vaccinare, a cadrelor didactice, care ar fi trebuit să urmărească ca minorii să fie înscriși în diverse etape de învățământ, dar chiar și a lucrătorilor sociali din cadrul primăriilor, care, prin natura serviciului, ar fi trebuit să facă vizite periodice la domiciliile persoanelor din categoria considerate lipsite de apărare, minori, bătrâni ori persoane cu handicap. Din păcate, de multe ori dezinteresul celor din jur poate conduce la producerea unor adevărate tragedii, de cele mai multe ori victime fiind persoanele fără apărare.