Elevă meritorie adusă în pragul nebuniei de colegi agresivi!

de Răzvan CĂLIN

Părinții unei eleve de la Colegiul Tehnic ”Alexandru Ioan Cuza” din Bârlad sunt disperați că fiica lor, elevă în clasa a X-a, a ajuns depresivă și anxioasă din cauza agresiunilor fizice și psihice la care este supusă de câteva colege. Fata și-a atras antipatia din cauză că refuză să chiulească de la ore. Pentru a-și trata depresia a fost nevoie ca fata să fie internată în Secția Psihiatrie din cadrul spitalului bârlădean.

Caz incredibil petrecut sub ochii impasibili ai cadrelor didactice și conducerii Colegiului Tehnic ”Alexandru Ioan Cuza” din Bârlad: o elevă în clasa a X-a a ajuns în pragul nebuniei din cauza agresiunilor fizice și psihice repetate la care este supusă de câteva din colegele sale. Pentru că nu chiulește de la ore, nu fumează și se străduie să ia note cât mai bune, eleva a devenit nu doar o ”personna non grata” în ochii unora dintre colegi, ci și ținta bătăilor și jignirilor de tot felul. Iar toate acestea se petrec sub nasul unui profesor – diriginte care s-a ofuscat nevoie mare că părinții au avut tupeul să se adreseze jurnaliștilor de la Est News, când mai bine ar fi fost (în concepția sa) ca toată mizeria să fie ascunsă, discret, sub preș. Eleva despre care vorbim locuiește în satul Dealu Mare, comuna Zorleni, dar urmează cursurile clasei a X-a la Școala Profesională din cadrul Colegiului Tehnic ”Alexandru Ioan Cuza” din Bârlad. Părinții, oameni simpli, dar muncitori, au gândit că ar fi mai bine pentru fiica lor să studieze la un liceu din Bârlad, mai ales că satul lor este situat foarte aproape de oraș. Însă, nici unul dintre ei nu s-a așteptat că fiica lor va trece printr-un asemenea calvar.

Totul a început în ultimele două – trei săptămâni de școală. Tatăl fetei, Costel Vîrlan, ne-a povestit cu amar în suflet, dar și cu indignare, la ce chinuri au supus-o unii colegi pe fiica sa: ”Eu am venit acasă în Ajunul Crăciunului, căci eu muncesc legal, cu contract de muncă, în Italia. Am venit pentru că fata plângea încontinuu, era depresivă și îmi cerea mereu ajutorul la telefon când vorbeam cu ea. Necazurile ei au început imediat după ce a dat tezele, undeva pe la mijlocul lunii decembrie. Una dintre colegele ei, împreună cu alte două fete de la altă clasă, au început să o terorizeze pe fetița mea. Că ea de ce nu chiulește, că de ce nu face ca ele și tot felul de chestii de astea. Fata mea nu a vrut să facă așa pentru că nu-i stă în fire. Ea încearcă să învețe cât mai bine, are note bune la învățătură. Au început fetele astea să o amenințe: «Să nu dea dracu să ne pârăști la dirigintă că noi am chiulit de la ore că te terminăm!». Sau în pauze se apucau de fumat în clasă. Și tot la fel o amenințau pe fetița mea că să nu le spună la doamna dirigintă. Dar ea le-a spus că nu o interesează ce fac ele și să o lase în pace. Și tot nu au lăsat-o în pace, au continuat să o preseze să chiulească și ea și să fumeze, dar fata le-a refuzat. Când au văzut că nu o pot convinge, au început să o bată pur și simplu. O loveau tot timpul cu palmele peste cap, au dat-o cu capul de geam, ba au încuiat-o și în clasă, în timpul pauzei. Nu mai vorbesc de înjurături și amenințări de tot felul, în permanență, zi de zi”.

”Fă, țăranco, dacă ne dai în gât venim acasă peste tine și te terminăm și pe tine și pe mă-ta”!

Chiar dacă lucrurile ar putea părea pentru unii doar o simplă răfuială adolescentină, lucrurile sunt mult mai grave în realitate. ”Tocată” zilnic de o asemenea manieră, adolescenta a sfârșit în scurt timp prin a deveni extrem de anxioasă și de depresivă. Calvarul pe care ea îl resimțea din plin au adus-o pe unul din paturile Secției de Psihiatrie din cadrul Spitalului municipal de urgență ”Elena Beldiman” din Bârlad, unde a stat internată și a urmat un tratament de specialitate vreme de patru zile. Ceea ce ne-a povestit tatăl fetei pare desprins din scenariile hollywoodiene cu scelerați care își terorizează fizic și psihic victimele până ce le aduc în pragul nebuniei: ”Au stat pe capul fetiței mele și au tocat-o încontinuu de mi-au terminat copila în două săptămâni. Era de nerecunoscut fata mea după două săptămâni de calvar. Venea fata acasă și începea să plângă de o speria pe soția mea. Când o întreba de ce plânge, îi povestea, dar brusc se oprea și privea speriată pe geam, spunând: «Aoleu, mamă, vin! Vin și ne bat pe amândouă!». După aia am aflat că o amenințau pe fată spunându-i: «Fă, țăranco, dacă ne dai în gât venim acasă peste tine și te terminăm și pe tine și pe mă-ta!». Iar când vorbeam cu ea la telefon, în timp ce eu eram în Italia, fetița mea plângea într-una și mă ruga să vin acasă să o scap!”.

Cele care au terorizat-o într-un asemenea hal pe această copilă au mers cu cinismul până într-acolo încât i-au pus în vedere ca nu cumva să se plângă la părinți sau la dirigintă: ”Nu cumva să ne strici sărbătorile că te terminăm!”. Terorizată, biata fată nu i-a spus prea multe tatălui ei decât după ce au trecut sărbătorile de iarnă. Totuși, atât el, cât și mama ei, știau deja prin ce calvar trece fiica lor.

Până să vină soțul ei din Italia, mama fetei a încercat să pună capăt acestei probleme și a luat legătura în repetate rânduri cu diriginta clasei, profesoara Mioara Stoica. Într-o primă fază, aceasta a asigurat-o pe mama copilei că a stat de vorbă și cu cele trei agresoare și i-a dat asigurări că totul va înceta. În realitate, calvarul fetei a continuat cu și mai mare intensitate, colegele ei răzbunându-se cu înverșunare pe ea pentru că a avut ”tupeul” să le dea ”în gât”. Tatăl fetei este indignat și de reacția, cel puțin ciudată, a dirigintei: ”După ce soția mea a plecat de la școală, au venit în pauză elevele de la cealaltă clasă și au întrebat-o: «Doamna, dar ce a vrut mama lui Vîrlan?». Iar diriginta le răspundea râzând că să stea liniștite că nu e nici o problemă, că a vorbit ea și a liniștit-o pe fata mea. Vă dați seama cum s-a simțit copila mea când a văzut că și diriginta ei, care ar fi trebuit să-i ia apărarea, nu a făcut mai nimic ca să oprească teroarea asta. Pentru că după aia, cele trei fete se luau și mai tare de copila mea”.

Mai bine să ascundem mizeria sub preș, decât să facem curat!

Într-adevăr, reacția dirigintei este cel puțin ciudată. În mod normal, ea ar fi trebuit să fie prima care să încerce aplanarea acestui conflict, dar de o manieră fermă și nu la modul superficial cum a procedat. De altfel, contactată de redactorii Est News, profesoara Mioara Stoica s-a arătat mai degrabă deranjată de faptul că părinții fetei au avut ”tupeul” să se adreseze jurnaliștilor. Probabil, ar fi fost mai indicat ca problema să fie ținută la secret, chipurile să se încerce rezolvare ei în interiorul liceului și nu să se plângă repede la presă. Altfel spus, mai bine băgăm toată mizeria sub preș, că așa știm noi, românii, să ne rezolvăm problemele.

”Eu am încercat să rezolv problema, dar părinții fetei nu au venit să discute și cu colegii pe care îi acuză. Trebuia mai întâi să vorbească cu doamna directoare, cu mine, să vorbească cu psihologul liceului, să discutăm problema. Întâi în cadrul liceului și după aia în afara liceului. Nu așa! Părinții fetei știu doar să acuze! Trebuie să vezi mai întâi dacă e adevărat sau nu, să vorbească cu doamna directoare. Ei au sunat copiii și i-au amenințat. Nu se procedează așa!”, este declarația dirigintei clasei a X-a T, profesoara Mioara Stoica.

”Nu mai vreau ca fiica mea să sufere în halul acesta”!

Ceea ce nu înțelege diriginta fetei, ca mulți alți dascăli de pe la noi (din păcate) este că ”bullying”-ul (un act de agresiune fizică sau psihică) este un fenomen extrem de grav și foarte des întâlnit prin școlile și, mai ales, liceele noastre, tocmai din cauza acestei atitudini aproape pasive sau chiar indiferente. Profesorii sunt martori la astfel de cazuri zilnic și nu reacționează, directorii dau din umeri, iar ceilalți copii râd, în cele mai multe cazuri. Victima ajunge să se închidă în sine, îi e frică să le spună până și părinților. Iar dacă în cazul nostru copila a reușit să-și ia inima în dinți și să povestească părinților, acesta este un caz fericit. Căci, au fost situații în care copiii aflați în asemenea situații, au început să aibă gânduri suicidale. În consecință, impactul este unul extrem de puternic asupra psihicului fetei, cu urmări care pot lăsa urme adânci în dezvoltarea ei ulterioară psiho-emoțională.

Dar după cum se vede, nimeni din liceu nu s-a gândit la aceste aspecte și au tratat totul de o manieră superficială. Or, părinții copilei nu vor decât ca acest calvar să înceteze odată pentru totdeauna.

”Ar fi trebuit să plec înapoi la muncă în Italia, însă am rugat șefii să mă mai învoiască până ce rezolv problema asta. Nu-mi pot lăsa fetița în halul acesta. Vreau să merg la liceu când se reia școala și să discut serios cu doamna dirigintă și cu cine va mai trebui. Nu mai vreau ca fiica mea să sufere în halul acesta! Nici nu vă închipuiți ce sărbători am avut noi acum, cu fetița chinuindu-se în halul acesta!”, ne-a mai spus Costel Vîrlan.