Colonia de ciori, de 25 de ani deasupra vasluienilor – Ciorile vasluiene, mai protejate ca vulturii
Sute de ciori și-au făcut cuiburi în arborii înalți din curtea fostei unități militare din municipiul Vaslui, deoarece nimeni nu le-a deranjat de mai bine de douăzeci de ani. Păsările fac gălăgie și se găinățează masiv pe carosabilul din vecinătatea cazărmii, astfel că proprietarii de autovehicule din zonă sunt nevoiți să-și spele mașinile aproape zilnic.
Nimeni nu poate face însă nimic pentru a alunga păsările din zonă. Nici vânătorii, nici Primăria Vaslui și nici Ministerul Apărării Naționale. Ciorile sunt protejate de legislația europeană (trei luni pe an) dar și de conjunctura în care se află terenul MApN. Deși a dispărut de ceva timp din istoria țării, doar obiceiul consumării cărnii de cioară ar mai putea reduce populația de înaripate.
Înainte de căderea comunismului, prin anii ’70, regimul a emis un act normativ ce îi obliga pe vânători să împuște înaripatele, muncă pentru care erau remunerați. Practic, vânătorii împușcau aceste păsări și pentru fiecare pereche de gheare predate autorităților primeau o anumită sumă.
După 1989, vânătorii nu au mai fost remunerați pentru a ucide aceste păsări, fapt pentru care ciorile au început trăiască mai mult, ba chiar să se aciueze pe raza orașelor. Pentru ca tabloul să fie complet, precizăm că în prezent vânătorilor le este permis prin lege să tragă cu arma la mai mult de 200 m de zona intravilană.
O a doua instituție care ar fi putut interveni este Primăria Vaslui, însă ca urmare a faptului că arborii în care domiciliază ciorile se află pe raza unității militare, niciun angajat civil nu are dreptul de a intra în perimetrul militar. Chiar dacă ar face-o, o intervenție rapidă nu ar da rezultate sigure. Este cunoscut faptul că ani la rând, Primăria municipiului Timișoara a avut probleme foarte mari cu ciorile, care s-au stabilit chiar în centrul orașului. S-au luat în calcul o sumedenie de tehnici de „eliminare” a pestei cu aripi: vânătoarea (interzisă de lege), producerea de sunete (ineficiente), achiziționarea de anticoncepționale, focuri de artificii, etc. Singura intervenție care a dat roade a fost îndepărtarea cuiburilor, dar și aceasta pune anumite probleme. De exemplu, există o directivă europeană ce interzice deranjarea ciorilor pe perioada clocirii ouălelor și a creșterii puilor, cam 3 luni dintr-un an. De asemenea, s-ar putea îndepărta cuiburile, dar nu există garanția că animalele nu le vor reclădi anul viitor. O altă posibilitate ar fi ca MApN-ul să ordone tăierea plopilor în care se înmulțesc ciorile, însă acei arbori au rolul de camuflaj și este greu de crezut că vreunui general de la București i-ar păsa de ciorile vasluiene. Tot MApN-ul ar putea transfera terenul fostei unități în patrimoniul Consiliului Local Vaslui, ca urmare a faptului că acea cazarmă nu mai este folosită, însă toate demersurile făcute de primărie în acest sens nu s-au concretizat.
În condițiile în care specialiștii în muniții și cei în administrare urbană eșuează lamentabil (cu sau fără vina lor) în fața redutabilei păsări, locatarilor din zonă nu le mai rămâne decât să se împace cu situația.
De ciori, doar bucătarii ne mai pot scăpa
Deși nu știați probabil, carnea de cioară este comestibilă. Cel puțin așa afirmă cei care redactează site-ul descoperă.ro. Pe acest site, se precizează că cioara se află în meniurile a numeroase restaurante exclusiviste din occident și că acest produs este mai sănătos decât carnea de porc. De asemenea, aflăm că cioara se consuma în trecut în rândul multor comunități rrome din țară. Păcat că la noi nu se mai consumă această pasăre, căci în mod sigur ar fi fost acum pe cale de dispariție, iar autoritățile cu mult mai liniștite. (Bogdan RUSU)
