Trei tineri cu handicap psihic gătesc pentru zece bătrâni din Giurcani

Trei tineri de la Locuința Protejată din Giurcani, aflată în administrarea Asociației „Bună ziua, copii din România!”, au devenit un exemplu demn de urmat pentru toți tinerii din sat. Marian, Gheorghiță și Vasile sunt persoane cu handicap psihic de gradul II și de doi ani prepară și distribuie mâncare caldă pentru zece bătrâni neajutorați din sat. Bătrânii s-au obișnuit să primească de două ori pe lună câte o masă caldă, dar și să se întâlnească cu acești tineri care răspândesc bunătate și căldură.

În Locuința Protejată din Giurcani tinerii sunt consiliați de un psiholog și ajutați să ducă o viață aproape autonomă. Banii pentru asigurarea meselor calde pentru bătrâni provin de la un sponsor olandez care îi sprijină în același timp și pe tinerii cu handicap pentru a deveni utili.

Marian, Gheorghiță și Vasile se autogospodăresc și, printre altele, gătesc atât de bine încât și-ar dori să facă asta cât mai des cu putință. De Sfântul Dumitru, le-au făcut o surpriză plăcută celor din Asociația „Bună ziua, copii din România!” și, pentru că a fost hramul bisericii din sat, i-au așteptat cu sarmale, răcitură și salată de beouf preparate de ei.

Fiind persoane cu handicap psihic, nu au reușit să absolve decât câteva clase, dar și-ar dori să-și continue studiile. Din păcate, programul „A doua șansă” este implementat acum doar la Negrești, pentru că acolo s-au înscris cei mai mulți cursanți. Cei trei nu au cum să facă naveta zilnic peste 100 de kilometri, așa că așteaptă ca programul să fie aplicat cândva și la ei în sat. Marian, în vârstă de 28 de ani, are reale talente de bucătar și ar vrea să facă o școală de specialitate dar nu are studiile minime pentru asta. Speră ca într-o zi să poată să-și termine studiile și să-și câștige existența din gătit. Până atunci, prepară hrana celor zece bătrâni neajutorați din sat, dar nu știe până când. Fondurile provenite de la sponsorul olandez nu vor veni la nesfârșit. Olandezul crede că este cazul ca, în continuare, și comunitatea să se ocupe de acest proiect social. Din păcate, nici primăria, nici biserica din sat nu au cum să se implice. Nu găsesc 400 de lei lunar pentru a face viața bătrânilor amărâți un pic mai bună. (Mihaela NICULESCU)