”Codreniștii” sar gardul, ziariștii (cică!) sar calu’, iar directorii se oftică!
de Răzvan CĂLIN
Rândurile ce urmează au fost generate de o reacție cel puțin ciudată pe care a provocat-o un articol de presă publicat recent în paginile cotidianului nostru. Cititorii ”Est News” sunt familiarizați deja cu o rubrică periodică intitulată ”Bârladul sub lupă”. Este ”colțul” din ziar unde în permanență semnalăm, într-o cheie umoristică și satirică, diferite situații și întâmplări din viața comunității noastre. Vorbim de o rubrică care prin rânduri puține, dar concise, abordăm tot felul de aspecte mai mult sau mai puțin normale, hilare sau chiar enervante, mici ”picanterii”, dacă vreți. Și, ceea ce este foarte important, aceste articole de la rubrica ”Bârladul sub lupă” nu sunt neapărat niște critici, niște atacuri la adresa nu știm cui sau împotriva a ceva anume.
Spre sincera noastră uimire ne-am trezit că ultimul subiect tratat la această rubrică a stârnit un val de reacții fără precedent. Este vorba despre articolul apărut sub titlul ”«Codreniștii» au început să sară gardul”. Pe scurt, elevii Colegiului Național ”Gheorghe Roșca Codreanu” sunt nevoiți să sară gardul din cauză că una din porți este încuiată. Vorbim despre calea de acces care dă în strada Dâmboviței. Iar ”codreniștii” se îngrămădesc să ”călărească” gardul pe acolo mai ales pentru că peste drum este și un magazin de unde își pot cumpăra câte ceva pentru a-și astâmpăra foamea sau setea. Cum conducerea liceului a decis să blocheze respectiva cale de acces, asta nu a fost un impediment pentru mulți dintre elevii liceului care preferă să sară gardul în continuare, decât să înconjoare toată curtea pentru a ajunge la destinația dorită.
Într-un fel de așteptat, cele mai vehemente reacții le-au avut elevii acestui liceu, marea lor majoritate condamnând decizia conducerii liceului de a încuia această poartă. Nu vrem să ne amestecăm în această polemică (în care fiecare tabără consideră că are argumente forte) pentru că nu aceasta a fost intenția noastră în momentul în care am gândit acest material. Este, pur și simplu, un articol de presă care doar a făcut o constatare (dar nu are pretenția de a fi descoperit roata!), scris într-un registru satiric și fără a aduce acuzații cuiva. Intenția noastră nu a fost, nici pe departe, de a judeca deciziile pe care conducerea Colegiului ”Codreanu” le-a luat în acest caz. Și totuși, profesoara Mihaela Cîrjonțu, directorul adjunct al Colegiului ”Codreanu”, s-a arătat extrem de deranjată de articolul cu pricina. Sincer, nu înțelegem de ce pentru că, în realitate, nimeni nu a atacat pe nimeni, nu a existat nici o acuzație la adresa cuiva și nici imaginea instituției nu a fost câtuși de puțin știrbită de pârdalnicul articol de presă. Dar haideți să vă oferim câteva frânturi din reacția vulcanică a directorului adjunct de la Colegiul ”Codreanu” (versiunea integrală o puteți savura pe site-ul ziarului nostru www.estnews.ro, în dreptul articolului cu pricina).
”Nimeni nu-i obligă pe elevi să sară gardul. De altfel, în Regulamentul Intern al colegiului există clar stipulat, și nu de ieri, de azi, că este interzisă părăsirea școlii (care include și curtea) de către elevi în timpul programului școlar. Mai mult, reprezentanții poliției au venit la școală pentru a cere închiderea porții respective din cauza plângerilor repetate ale vecinilor, deranjați de faptul că elevi le fumează în poartă, aruncând chiștoacele peste gardurile lor, că aruncă resturi de mâncare în curțile oamenilor. Dacă elevii sar gardul o fac pe riscul lor. În primul rând, se pot alege cu nota scăzută la purtare. Dacă vine vorba de cumpărat ceva, elevii o pot face la chioșcul aflat în curtea liceului sau își pot aduce un pachet cu ei de acasă. Mă deranjează că imaginea adăugată articolului înfățișează elevi sărind gardul? Da! Mă deranjează și mai mult faptul că elevii noștri o fac nu pentru a cumpăra ceva de la magazinul de alături, ci pentru a se ascunde după un paravan strategic construit astfel încât elevii să se poată ascunde după el și să fumeze. Mă deranjează mai mult lucru acesta, căci nu aceasta e imaginea liceului. Iarăși, nu înțeleg de ce domnul Răzvan Călin nu a sunat pentru a cere mai întâi direcțiunii liceului opinia, explicația, așa cum a făcut-o până acum și cum e normal deontologic. Până acum am avut o relație bazată pe respectul reciproc, între timp acest a dispărut pe undeva, probabil a sărit gardul!”.
Deși ar fi mai de dorit evitarea unei polemici prelungite, ne vedem, totuși, nevoiți să facem câteva precizări. În primul rând, o asigurăm pe directoarea liceului în cauză că respectul reciproc a rămas nealterat și nici nu a sărit ”gardul”. Doar că dumneaei a cam sărit calul, să ne fie iertată exprimarea. De unde atâta patimă, de unde atâta ofuscare? Oameni buni, așa cum am mai spus și mai devreme, nimeni nu acuză pe nimeni de nimic, așa încât nu se impunea nici o ”opinie” sau ”explicație” pe care să o fi cerut din partea liceului. Pentru că demersul jurnalistic nu a urmărit în acest caz să analizeze sau să conteste deciziile luate de onorabila conducere a colegiului. Să nu fi auzit de satiră, pamflet sau de redactarea în registru și cheie comice? Iar dacă imaginea surprinsă în instantaneul foto deranjează pe cineva, iarăși nu ne privește. E pur și simplu o realitate surprinsă de ochiul rece și imparțial al obiectivului aparatului foto, ce a fost alipită unui text scris de aceeași manieră obiectivă, dar cu o tentă de pamflet, ce-i drept. Iar pamfletul este stilul publicistic care a fost cel mai suprimat de către regimurile totalitare. Și n-am vrea să credem că la Colegiul ”Codreanu” s-a instaurat dictatura!
