Home / Tag Archives: biserica domneasca

Tag Archives: biserica domneasca

La jumătatea lui august, edililor li s-a făcut milă de bârlădenii chinuiți de căldură

Bârlădenii pot, în sfârșit, să se hidrateze de la punctul de distribuire a apei amenajat de Primărie, în spatele Bisericii „Domneasca”, după nenumărate valuri de temperaturi caniculare.

În timp ce în alte orașe de mărimea Bârladului punctele de prim – ajutor și de distribuție a apei sunt o obișnuință de mai multe săptămâni, la Bârlad edilii le-au venit în ajutor trecătorilor … cu o copertină. Toată vara dozatoarele de apă s-au lăsat așteptate. Adrian Arnăutu, omul lui Boroș, plătit din bani publici ca să scrie comunicate (multe din acestea cu informații false) nu s-a sfiit, totusi, să publice o informare, încă de pe 19 iunie, potrivit căreia copertina în cauză se numește ”punct de distribuție apă”.

Legea spune că distribuirea de apă se face atunci când în atmosferă se înregistrează minimul 37 de grade, la umbră, dar tot în această lege se menționează că e nevoie de asigurarea apei potabile și în cazul în care temperaturile resimțite afară sunt sub 37 de grade, dar din cauza indicelui de confort termic, sunt resimțite ca fiind mai mari cu 4-5 grade.

În cele două luni și jumătate de vară, care au trecut până acum, zeci de bârlădeni au leșinat pe stradă deseori, întrucât temperaturile resimțite depășeau 37 de grade, iar indicele de confort trecea de limita 80 de unități.

Punctul de distribuție a apei este deschis de dimineață până la 15:30, pe tot parcursul săptămânii, în zilele caniculare. La ora 15.30, când soarele arde cel mai tare, se sigilează și ”butoaiele”. Punctul se închide, din pricină că angajații de la Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență din cadrul Primăriei își termină programul de lucru.

Prelungirea programului s-ar fi putut realiza dacă primarul ar fi luat legătura cu voluntarii din Bârlad, majoritatea elevi aflați în vacanță, care, cu siguranță, ar fi dorit să dea o mână de ajutor municipalității și, prin rotație, să facă voluntariat la punctul de distribuție al apei. Pentru asemenea idei, probabil că Boroș are nevoie să suplimenteze numărul de consilieri personali. Cei doi militari pensionari, angajați de primar pe post de consilieri personali, sunt prea ocupați în timpul serviciului: Costel Tudor să scrie poezii pe care le publică pe facebook, iar Iulian Bâca… nu se știe exact pentru ce ia leafă din banii noștri.

Cum vara se anunță destul de fierbinte și lungă, poate că ideea ar putea fi preluată de reprezentanții Primăriei.

Ieri, în prima parte a zilei, 60 de litri de apă fuseseră consumați de bârlădenii încălziți și însetați. (Mihaela NICULESCU)

Concurs de eseu, poezie și pictură pe sticlă la Bârlad, organizat de Școala Vasile Pârvan Bârlad și Biserica Domneasca

Timp de două săptămâni 50 copii, prin intermediul a 15 profesori și învățători, și-au prezentat creațiile: eseuri, poezii, pictură pe sticlă și prezentări powerpoint, în cadrul concursului “Unirea: libertate și unitate“. Concursul fost posibil datorită unui parteneriat dintre Școala Vasile Pârvan Bârlad și Biserica Domneasca, el reprezentând faza locală.

Evenimentul a fost acreditat de Patriarhia Română, sectorul Teologic – Educațional cu binecuvântarea Preasfințitului Ignatie, episcopul Hușilor, în colaborare cu Ministerul Educației Naționale. Conceptul se adresează copiilor participanți la grupele catehetice din parohiile înscrise în Programul Național “Hristos împărtășit copiilor”. Scopul concursului este de a cultiva dragostea față de țară și de Biserică și de a-i educa pe copii în sensul valorilor tradiționale și a afirmării propriei identități religioase, culturale și naționale.

Departajarea copiilor a fost efectuată în funcție de niște criterii clare stabilite. Evaluarea participanților s-a făcut de o comisie formată din preotul paroh Teodor Ștefănică, profesoara de religie Ana Olaru și profesoara de limba română Eugenia Crețeanu.

Zilele trecute a avut loc festivitatea de premiere, în cadrul căreia toți copiii au primit diplome și rechizite. Au fost recompensați cu cărți de beletristică, cărți de religie, iconițe, pixuri și multe altele. Profesorii care au participat la acest concurs au primit diplome și câte o carte de rugăciuni editată de Episcopia Hușilor.

La creații literare (poezie și eseu) au luat premiul I Alexandru Tufaru și Andrada Vlasie (ambii de la clasa VII A). Premiul II a fost primit de Miruna Tătaru și Ana Maria Vârlan. Locul III a fost atribuit elevilor Robert Iacomi și Oana Bucătaru.

La pictură pe sticlă și icoane au participat nu mai puțin de 30 de copii. Au luat premiul I Olivia Apopei, Cristina Buzamăt, Nicoleta Feraru, Georgiana Bontă și Andrada Mimbler . Premiul doi a fost primit de Irma Profir, Bianca Jacotă. Au primit premiul III elevii Ilaria Chiriac și Teodora Frangulea.

Copii de la clasele a VII-a au întocmit șase prezentări powerpoint cu tema Unirii, sub îndrumarea profesorului Aurelia Juverdeanu. Acestea vor fi anexate pe suport electronic, pe un CD, care va ajunge la episcopie.

Evenimentul a fost primit cu mare bucurie de toți cei implicați: elevi și profesori. Învățătoarea Menda Bandac s-a declarat încântată de legătura dintre biserică și școală. Elevul Robert Iacomi a spus că vrea să participe în continuare, cu speranța că va ajunge să dispute faza pe țară.

“Mulțumim Preasfințitului Ignatie pentru că ne-a dat binecuvântarea de a organiza acest concurs. A fost o reușită și sperăm să câștigăm și faza pe episcopie pentru a merge la Patriarhia Română”, a declarat pentru Est News Teofil Ștefănică, preotul paroh de la Biserica Domneasca.

Faza pe episcopie va avea loc în perioada 1 Februarie – 1 Mai , iar faza patriarhală (pe țară) în intervalul 1 – 21 mai. (George PROCA)

Legendele Bârladului – Biserica Domneasca și “secretul” din spatele ei

de Simona MIHĂILĂ

Între lăcașurile de cult din Bârlad, Biserica Domneasca ocupă un loc aparte. Pe lângă faptul că este ctitoria unui luminat domn al Moldovei, Vasile Lupu, de aceast biserică se leagă începuturile învățământului bârlădean, căci în clădirile sale anexe a funcționat prima școală din oraș. Astfel, localnicii au putut încă din acele vremuri să găsească la Biserica Domnească, pe lângă un lăcaș de reculegere sufletească, și un loc unde copiii puteau desluși tainele scrisului și ale cititului.

vedere-generala-barlad-vechiBiserica a fost zidită din temelie de domnitorul Vasile Lupu în 1636, având hramul Adormirea Maicii Domnului. Mai târziu, de aici avea să i se tragă denumirea de “Domneasca”, titulatură care s-a păstrat și în zilele noastre.
Însă, biserica nu a arătat așa cum o cunosc bârlădenii actualmente. Inițial, a avut trei turnuri, unul dintre ele adăpostind clopotele. Biserica a dăinuit în această arhitectură până la cutremurul din 14 octombrie 1802, când, potrivit izvoarelor vremii, lăcașul a suferit serioase stricăciuni: “Scricându-să și risipindu-să istov biserica, au fost trebuință ca să o doboare cu totul și să o zidească de iznoavă din temelie”.
Astfel, între 1806 și 1807, biserica a fost reconstruită din temelie, pe cheltuiala preotului paroh Ioan Damian și a unui grup de enoriași, printre care și domnitorul Alexandru Constantin Moruzi. Inițiativa refacerii sale a aparținut mitropolitului Moldovei din acea vreme, Veniamin Costache.
Lucrările au înaintat anevoios. În 1832, biserica avea să sufere din nou deteriorări serioase tot din cauza unui cutremur. Atunci, s-a hotărât mărirea bisericii, întrucât s-a considerat că era prea mică. În locul celor trei turnuri au fost construite bolți, iar clădirea a fost întărită cu ziduri groase de 1.50 de metri.
Importanța și rolul deosebit pe care această biserică le-a avut în anii următori au fost dovedite și de numeroasele privilegii și scutiri de dări de care s-a bucurat de-a lungul timpului.

Prima școală publică din Bârlad, în chiliile bisericii

Biserica Domneasca s-a dovedit a fi unul dintre păstrătorii unei vechi tradiții, caracteristică epocii feudale, și anume învățământul ecleziastic. Documentele barlad-vedere-generalavremii oferă destule indicii despre existența în clădirile anexe a unei modeste școli. Scutirile de taxe și privilegiile acordate au putut permite înființarea și funcționarea unui astfel de lăcaș rudimentar de învățământ. Există informații conform cărora în chiliile bisericii a activat o școală elementară, condusă de un dascăl.
Programa școlară, dacă o putem numi așa, se mărginea doar la citire și scriere, astfel încât copiii puteau deprinde “buchile” cărții. Bineînțeles, nu putea lipsi și educația de tip ecleziastic, copiii deprinzând cunoașterea catehismului și a cântărilor bisericești.
Pentru mult timp, Biserica Domneasca avea să joace un rol deosebit în propovăduirea nu doar a credinței strămoșești, ci și a “luminii” cărții. La un moment dat, au funcționat chiar două școli pe lângă acest lăcaș de cult. Una dintre ele era de psaltichie, iar la cealaltă se preda învățătură laică.
Chiar dacă, ulterior, au mai apărut școli ce funcționau pe lângă alte biserici din oraș, cele de la Domneasca reprezentau, pentru acele vremuri, elita. Așa se face că în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, din cei peste 200 de elevi, cât număra populația școlară a Bârladului de atunci, nu mai puțin de jumătate erau înscriși la școlile de la Domneasca. Trebuie spus că școala de psaltichie de la Domneasca, unde copiii învățau să cânte muzică religioasă, s-a bucurat de o reputație deosebită în acele vremuri. Conform documentelor vremii, cântăreții de strană de aici, psalții cum li se mai spunea, ajunseseră “să se întreacă cu acei de la Mitropolia Moldovei”.

Primul profesor de pedagogie, prima școală publică de băieți

Însă, dovada cea mai concludentă a importanței pe care Domneasca a jucat-o în istoria învățământului local, o reprezintă înființarea la 1 septembrie 1832 a primei școli publice de băieți din Bârlad, chiar în chiliile bisericii. Școala a fost condusă de primul profesor cu specializare în pedagogie pe care l-a avut Bârladul, Ioan Zăhărescu și cuprindea o clasă elementară și “clasul normal” de doi ani.
În total, școala avea 50 de elevi, la fel ca și celelalte două școli care s-au înființat în Galați și Roman în aceeași perioadă. Astfel, Bârladul se număra printre cele patru localități din Moldova, alături de Iași, Roman și Galați, care la acea vreme aveau școli publice. Iar acest merit, în cazul Bârladului, îl are cu prisosință Biserica Domneasca.
Ulterior, odată cu trecerea timpului, școala de pe lângă Biserica Domneasca avea să-și piardă, încet, încet, importanța și în final să dispară, aceeași soartă având-o toate lăcașurile de învățământ care au funcționat pe lângă biserici.
Însă, fără, îndoială, Domneasca rămâne un reper deosebit de important pentru viața spirituală și pentru dezvoltarea culturii și învățământului pe aceste meleaguri.

Cu “lemnușul” și “tartașul” în șopron, la învățat carte

biserica_tuchiloaiaO altă biserică care a jucat un rol important în dezvoltarea învățământului bârlădean a fost Biserica Sf. Nicolae Tuchiloaia, situată în cartierul Podeni. Și aici a funcționat o școală similară cu cea de pe lângă “Domneasca”, care era condusă de dascălul Frumusache.
În cartea”Istoria Bârladului”, profesoara Oltea Rășcanu Gramaticu amintește că respectiva școală era amplasată pe o adevărată “peninsulă” între multele gârle care împânzeau cartierul, născute care umare a deselor inundații ale Râului Bârlad: “Vara activitatea școlară se desfășura sub un șopron deschis pe două laturi, iarna sau pe vreme rea, într-o odaie joasă, pătrată, nepardosită, lipită pe jos cu lut, luminată prin două mici ferestre și încălzită prin o sobă – cuptor cu vatră care servea și pentru gătit, iar de aici se trecea într-un mic ietac unde învățau fetele”.
Cât despre dotările școlii, acestea se rezumau la o masă lungă și masivă din lemn de stejar, cu lavițe de jur împrejurul camerei, iar în camera fetelor erau două paturi, o icoană și o candelă.
În aceste condiții, mai mult decât precare, lumina învățăturii era adusă în sufletele copiilor bârlădeni.
Mai mult, manuale școlare nu existau, buna educație a “școlerilor” fiind condiționată direct de priceperea și inteligența dascălilor. Puținele materiale didactice constau în așa-numitul “lemnuș”, o bucată de lemn pe care se fixa coala de hârtie, împăturită în opt și “tartașul”. Acesta din urmă nu era altceva decât “Cartea de lectură”, alcătuită din câteva coli de hârtie, la fel împăturite în opt, pe care dascălul scria diferite texte pentru fiecare elev în parte.

Tocitul sub amenințarea “nuielușei”, tehnică obligatorie de învățat carte

Abia din anul II de școală elevii aveau la dispoziție “manuale”, mai exact ceaslovurile bisericești, din care învățau să citească și să scrie, iar în anul III se predau noțiuni generale de aritmetică.
Viața de școlar din acele vremuri nu era rezumată doar la partea teoretică, ci elevii aveau și anumite îndatoriri practice strâns legate de lăcașele de cult pe lângă care funcționau școlile: măturatul în biserică, cititor de strană, memorarea unor rugăciuni etc.
De altfel, sistemul de memorarea mecanică, sau “tocitul” cum i se mai spune acum, avea o importanță deosebită în activitatea didactică din acele timpuri. Tocmai de aceea se învăța cu glas tare, așa încât “atunci când începeau cu toții deodată și mai ales când varga își îndeplinea oficiul pe la picioare, nu se mai auzea nici în cer, nici în pământ”.
Fiecare elev trebuia să plătească o anumită taxă școlară, dar dacă părinții nu își permiteau, puteau să achite și în natură. Întrucât nu exista un program bine pus la punct, de cele mai multe ori elevii erau nevoiți să stea la cursuri de dimineață până seara, beneficiind doar de o scurtă pauză de prânz. Atunci, elevii avea posibilitatea de a trage un pui de somn, drept pat servindu-le rogojinile pe care fiecare și le aduceau de acasă.

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
%d blogeri au apreciat: