Manolache Costache Epureanu – 190 de ani
Atât se împlinește luna aceasta de la nașterea celui care a renunțat la tron în favoarea lui Alexandru Ioan Cuza.
Puțini bârlădeni au reușit, de-a lungul vremilor, să facă din politică o carieră. Și nu una oarecare, ci plină de realizări menitu să asigure nemurirea în conștiița publică și în istorie. O asemenea carieră a avut bârlădeanul Manolache Costache Epureanu de la a cărui naștere se împlinesc, în această săptămână, 190 de ani.
După Revoluție, bârlădenii au făcut un gest de prețuire: i-au dat numele lui, celui mai vechi bulevard din oraș, precum și unei școli. Cu toate acestea, multă lume îl pronunță fără a-i cunoaște meritele și importanța sa în istorie.
Părinții istoricului erau oameni de vază ai anilor 1800. Tatăl, Ioan Costache Epureanu, era vornic, iar mama, Catinca, era fiica cunoscutului spătar Costache Negel.
Și-a făcut studiile primare și secundare la Heidelberg (Germania). Și-a desăvîrșit studiile universitare la Berlin, Gottingen și Jena, obținând diploma de doctor în drept.
S-a întors la Bârlad, orașul său natal, când avea 22 de ani, adică în 1846. Timp de doi ani a fost președintele tribunalului de aici. Cariera politică și-o începe odată cu participarea la Revoluția din 1848, alături de Mihail Kogălniceanu, Alexandru Ioan Cuza, Costachi Negri și alții. Până în 1880 a deținut numeroase funcții importante: membru al Divanului ad-hoc, președintele Camerei Constituante, prim-ministru al guvernului Conservator, ministru al Justiției, al Lucrărilor Publice, liderul partidului Conservator.
Remarcabil a fost gestul de o aleasă noblețe când, propus pentru a candida la domnia Moldovei, a renunțat în favoarea lui Cuza.
A murit la 7 septembrie 1880, la vârsta de doar 56 de ani, în străinătate, dar a fost adus și îngropat în Cimitirul „Eternitatea”, din Bârlad. (S.M)