Codul bunelor maniere – Să facem prezentările!

Cine este prezentat primul: femeia sau bărbatul? tânărul sau bătrânul? oaspetele sau musafirul? Când este cazul ca în prezentare să menționăm alături de nume și funcția sau profesia? În ce situații ne autoprezentăm? Iată doar câteva dintre întrebările pe care oricine trebuie să le cunoască răspunsurile, pentru a nu se face de râs.

Codul bunelor maniere vine în ediția de astăzi cu un episod dedicat modului în care prezentăm pe cineva sau ne prezentăm pe noi înșine. Este foarte important să cunoaștem aceste reguli, mai ales că socializarea presupune ca pemanent să ne lărgim cercul de relații, de cunoștințe, iar asta nu se poate în absolut nici o situație fără să ne prezentăm sau fără să fim prezentați.

* Bărbatul este prezentat femeii; cel mai tânăr, celui mai în vârstă; inferiorul, superiorului; subordonatul, șefului samd. Cel căruia i se prezintă întinde primul mâna către cel prezentat. Exemplu: într-o încăpere se află un domn și o doamnă. Gazda intră și îl prezintă pe domn doamnei, iar doamna întinde mâna dacă dorește; dacă nu, doar își spune numele întreg. Nici chiar tinerele fete nu-și vor spune doar numele mic (Mimi), ci pe ambele (Mimi Ionescu). Același lucru este valabil și pentru bărbați sau băieți.

* În cercurile restrânse este indicat și necesar să prezentăm o persoană alteia, pentru că membrii trebuie să se cunoască între ei.

* La recepții sa la baluri, nu ne apucăm să-i prezentăm pe oameni de la un capăt la altul. Este necesar ca participanții să îi cunoască doar pe stăpânul casei sau gazda evenimentului, pe soțul/soția acestuia, pe invitatul de onoare (dacă este cazul) și pe vecinii de masă.

* Gazda este cea care face prezentările. Dacă aceasta este ocupată sau absentă, va desemna pe cineva anume să se ocupe de acest aspect. Dacă nu, ne prezentăm singuri (vom vedea cum, ceva mai încolo).

* Cel care face prezentarea trebuie să continue dicuția în așa fel încât cei doi să poată lega cât mai ușor o conversație în momentul când rămân singuri. Fie precizează o relație comună, fie vorbește despre profesia unora dintre ei, fie despre o călătorie pe care unul dintre ei a făcut-o etc. În nici un caz nu va face precizări lipsite de tact: „Domnul X, un om foarte bogat …” sau „Domnul Y, din păcate, șomer”. Nu vor fi dezvăluite nici amănunte din viața particulară a vreunuia din cei prezentați și nici nu va vorbi la nesfârșit despre meseria lor.

* Când facem prezentările trebuie să avem o atitudine naturală, fără politețuri exagerate, atitudini servile, să râdem forțat sau fără rost, să fim peste măsură de entuziaști etc.

Excepții

* O foarte tânără domnișoară este prezentantă unui domn în vârstă și nu invers, cu toate că regula este că bărbatul este prezentat femeii. În acest caz, pe primul plan trece vârsta.

* Dacă anunțăm o personalitate publică sau politică putem să o prezentăm doar cu titlul sau funcția, fără a-i mai rosti numele întreg. Exemplu: „Domnul director al fundației cutare”, sau „Domnule director, vi-l prezint pe doctorul X”. Dacă este vorba de o ceremonie la care se impune un protocol, vom prezenta doar numele persoanei pe care o prezentăm.

* Într-o societate se va pronunța mai întâi numele persoanei care intră și apoi numele persoanelor prezentate. În anumite situații, ordinea este inversată: dacă în casă se află o persoană care merită un respect deosebit, atunci ea va fi cea prezentată unor noi veniți.

* Exceptând situația în care un grup de oameni este prezentat unei persoane marcante sau invitatului de onoare, persoanele singure sunt prezentate cuplurilor și niciodată invers.

* Dacă prezentăm o persoană singură unui grup, renunțăm la prezentarea membrilor acestuia.

* În situația unui bolnav, toate prioritățile se anulează, iar persoanele indiferent de rang și de vârstă, îi sînt prezentate

* Nimeni nu va fi obligat să accepte salutul cuiva care a pierdut stima generală.

* Ne vom feri să prezentăm una alteia două persoane despre care știm că nu doresc să se cunoască.

Atenție la capcane

* Capcanele pândesc la tot pasul, mai ales când este vorba de necunoscători. Vrând să fie politicoși se apucă și înșiră toate titlurile onorifice ale celui prezentat, fără a ține cont de conjunctură. De exemplu: dacă un doctor este și ministru și profesor universitar, la spital sau în întâlnirile particulare va fi prezentat ca medic și profesor, iar în public, va fi prezentat cu funcția cea mai importantă, de ministru. Ținem cont, însă și de dorința unor persoane de a fi prezentate doar cu numele lor, fără funcții și titluri.

* Nu îți prezinți partenerul de viață ca și cum ar fiun străin: „Îmi permiteți să v-o prezint pe doamna Popescu?”. Natural, vei spune, în loc de „doamna Popescu”, „soția mea”. Între prieteni, îi spui și numele: „Ți-o prezint pe soția mea, Elena”. Când nu îi spui numele, soția completează: „Elena” sau, în situații protocolare, „Elena Popescu”.

* Aceleași remarci sunt valabile și pentru alți membri ai familiei: frați, surori, cumnați etc.

* Dacă ne prezentăm copiii vom spune: „Fiul meu, Daniel”; dacă îi prezentăm pe ai altora: „Cristian, fiul doamnei/ domnului/ familiei Ionescu”.

* Vom evita formulele care au intrat în limbajul oamenilor simpli. Nu spunem: „Doamna Mereuță, cuscra mea”, ci „Doamna Mereuță, mama ginerelui meu”. Nu spunem „Dana, cumătra mea”, ci „Dana, nașa fiului meu”.

* Prezentarea unei persoane unui grup nu trebuie să fie urmată obligatoriu de strângerea mâinilor. Este stânjenitor, mai ales dacă în grup sunt persoane de vârste și funcții diferite și nu s-ar cuveni ca ele să întindă mâna. S-ar putea ajunge la situații destul de neplăcute.

* Se pot crea încurcături în cazul în care prezentăm persoane de aceeași vârstă sau de același rang. Atunci, vom alege pe unul la întâmplare pentru a i-l prezenta celuilalt. Prin analogie, formula se aplică și doamnelor de vârstă apropiată. Dar, dacă una este domnișoară, ea va fi cea prezentată doamnei.

* Când nu înțelegem numele celui cu care ni s-a făcut cunoștință, cerem să ni se repete. Este mai onorabil decât să îl pronunțăm greșit. Dacă nu îndrăznim, apelăm discret la cel care a făcut prezentările.

* Formule ca: „Îmi pare bine”, „Încântat”, „Mă bucur” sunt foarte actuale și potrivite.

* Un bărbat se ridică întotdeauna când îi este prezentată o persoană, cu excepția infirmilor sau a bolnavilor.

* O femeie rămâne pe scaun. Excepție: dacă este vorba de o tânără, ea se ridică atunci când este prezentată unei doamne sau unui domn mult mai în vârstă. În general, nici în cadrul unei discuții, tinerii nu vor sta jos în prezența unor persoane mai în vârstă, dacă acestea stau în picioare.

Cum să ne prezentăm singuri

* „Permiteți-mi să mă prezint, Marcel Popescu”; putem adăuga și explicația: „Mă scuzați, dar fiindcă gazda este foarte ocupată îmi permit să mă prezint singur”, sau ceva asemănător, în funcție de situație.

* Autoprezentarea se face, în general, când numărul musafirilor este prea mare sau, pur și simplu, dacă cineva a uitat să ne prezinte. Exemplu: un delegat la un congres se va prezenta singur vecinilor de la masă sau de reuniune.

* Un domn mai în vârstă se autoprezintă unuia mai tânăr, în schimb, dacă este vorba de o doamnă, indiferent de vârstă, bărbatul este cel care se prezintă singur.

* Ca să evite o tăcere prelungită și stânjenitoare, un tânăr poate încălca regula și se va prezenta singur cuiva mai în vârstă, cu condiția să nu întindă el primul mâna.

* Te mai poți prezenta singur atunci când intri într-un birou unde ești necunoscut, când intri într-o firmă ca reprezentant al altei firme; te poți prezenta secretarei după care îi transmiți superiorului ei la care vrei să intri o carte de vizită.

* Când intrăm într-un birou spunem: „Sunt inginerul Dorian Ionescu și doresc să vorbesc cu domnul…”

* Unei persoane pe care nu o simpatizăm, nu îi întoarcem spatele în momentul în care se autoprezintă. Unei femei îi este permis, însă, să evite încercărilor unui bărbat de a o contacta.

* Nu ne autointitulăm „doamna”. Excepție: la telefon, unei persoane care nu ne cunoaște: „Vă telefonează doamna X, din partea doamnei Z”.

• Când ne autoprezentăm suntem foarte atenți la enunțarea funcțiilor, profesiei etc. Ne hotărâm la unul dintre ele. Preferabil, pe cel mai puțin important. Dacă ești profesor cu doctorat, nu spui și una și alta, ci doar profesor. Vei crește enorm în ochii celui căruia i te-ai prezentat, în momentul în care va afla că ești și doctor. Dar cel mai elegant mod de prezentare este să-ți spui doar numele. Atenție: întotdeauna, prenumele înaintea numelui. Exemplu: Elena Popescu și nu Popescu Elena, ca la școală.