Curțile Domnești ale lui Ștefan, tărâm de istorie și atracție pentru turiști (FOTOREPORTAJ)

de Roxana NĂSTASĂ

După sute de ani, Curțile Domnești ale lui Ștefan cel Mare au ieștit la lumină. Proiectul „Parcului arheologic Curțile Domnești“, care a presupus recrearea Curții Domnești și reabilitarea Bisericii „Sf. Ioan Botezătorul”, s-a finalizat de ceva vreme, scoțând la suprafață un loc care îți ia ochii. După vreme de zeci de ani, în care vasluienii își scurtau drumul spre cartierul Ana Ipătescu pe lângă Biserica „Sfântul Ioan”, trecând prin gunoaie și mărăcine, fără a ști, de fapt, ce frumusețe poate izvorî din acel loc fără prea multă însemnătate pentru unii, astăzi, locul cu pricina atrage toate privirile. Gunoaiele, buruienile și potecile au dispărut, lăsând loc unui tărâm parcă de poveste, unui loc cu care vasluienii se mândresc.

Curțile Domnești ale lui Ștefan cel Mare sunt astăzi un loc de basm, unul dintre locurile cu care vasluienii se mândresc și-l recomandă cu căldură vizitatorilor orașului ca fiind unul din obiectivele turistice ce nu trebuie nicium ratate atunci când pășesc în Vaslui. De la un loc plin cu deșeuri menajere și mărăcini, un loc pe unde câinii vagabonzi își făceau veacul, iar trecătorii își scurtau drumul spre cartierul Ana Ipătescu, a devenit un loc pe care nu te saturi să-l privești, un loc unde fotografii fac cele mai frumoase ședințe foto, un loc unde copii se simt în largul lor, un loc pe care turiștii îl apreciază. Aceasta este dovada vie că atunci când se dorește ceva, urâtul poate deveni frumos.

La „Curțile Domnești” din Vaslui, cercetările arheologice au început din 1942. Ulterior, între anii 1958-1959, cu ocazia lucrărilor de amenajare a terasei pe care s-a construit stadionul din vecinătate, s-au întreprins și primele cercetări arheologice. Aceste investigații arheologice au continuat, cu întreruperi, și între anii 1976-1982. În 1998, cercetările au fost, din nou, reluate.

Laurențiu Chiriac, muzeograf la Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui este unul din cei care au participat la săpăturile arheologice de la Curțile Domnești și știe aproape tot despre acest obiectiv turistic.

„Despre rolul și importanța «Curților Domnești» din Vaslui s-a știut dintotdeauna, fapt pentru care punerea lor în valoare s-a încercat, de către Primăria Vaslui, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Primul sondaj arheologic a fost făcut de către asistentul universitar D. Constantinescu de la Institutul de Istorie «A. D. Xenopol» din Iași, în 1942, dar rezultatele acestuia au rămas nepublicate. Abia în anii 1958-1959, cu ocazia lucrărilor de amenajare a terasei pe care s-a construit stadionul orășenesc, s-au desfășurat primele cercetări arheologice cu caracter sistematic. Aceste investigații arheologice au fost făcute la cererea arhitectului Gh. Pohrib de la Comisia Monumentelor Istorice – regiunea Iași și au fost coordonate științific de către Institutul de Arheologie din București, în colaborare cu alte instituții de profil, iar colectivul de cercetare a fost condus, ani în șir, de către regretatul prof. univ. dr. Alexandru Andronic” a spus Laureníu Chiriac.

Tot acesta ne-a vorbit despre cele trei etape ale zonei de evoluție a Curților Domnești și ne-a făcut să înțelegem de unde vine pluralul „Curțile Domnești”.

„Acest sit arheologic a reprezentat un complex medieval de tip reședință domnească temporară datând din sec. al XV-lea și până în sec. al XIX-lea. De altfel, investigațiile arheologice din toate perioadele au demonstrat faptul că această reședință domnească cu caracter temporar a coagulat întreaga viață a târgului Vaslui, prin prezența atelierelor meșteșugărești, a negustorilor, a centrului aulic (cancelariei domnești), dar și a fortificației de apărare și a zidului de incintă. Curtea domnească de la Vaslui a jucat un rol major în efortul de consolidare a Țării Moldovei. Nu trebuie neglijat nici rolul spiritual-ortodox al capelei Curții domnești – biserica domnească «Sf. Ioan Botezătorul», cea care s-a transformat din biserică domnească într-un locaș de cult al orășenilor. Din punct de vedere stratigrafic, săpăturile arheologice de până acum au evidențiat existența a cel puțin trei etape de evoluție ale zonei «Curților Domnești» din Vaslui: o primă etapă datează din prima jumătate a secolului al XV-lea, următoarea etapă coincide cu epoca lui Ștefan cel Mare, iar a treia etapă datează cel mai devreme de la mijlocul secolului al XVI-lea. Dacă avem în vedere și situația de la Biserica «Sf. Ioan Botezătorul» din apropiere (cu aceeași evoluție în treietape), se poate concluziona că întregul complex unitar al «Curților Domnești» din Vaslui (adică, Curtea domnească propriu-zisă și Biserica) datează din prima parte a domniei lui Alexandru cel Bun sau cel mult contemporană cu urmașii acestuia. De aici și pluralul «Curțile Domnești» din Vaslui” a mai spus Laurențiu Chiriac.

Actualmente, „Curțile Domnești” de la Vaslui se află amplasate pe strada Ștefan cel Mare, nr. 56 A, fiind situate în imediata vecinătate sudică a actualei Biserici Domnești „Sf. Ioan Botezătorul”. Acest sit arheologic face parte din Lista monumentelor Istorice și reprezintă un complex arheologic de tip reședință domnească temporară.