Editorial – Pe cai, că se filmează. Cei mici, pe ponei!

de Alex SAVA

 Ce poate fi mai tragic decât ca un exponent al adminstrației locale să declare asumat că nu cunoaște legea în temeiul căreia funcționează instituția pe care, printr-un complex de împrejurări favorabile, a ajuns să o reprezinte legal?

Deși pare o întrebare retorică, nu e. Mai trist decât să nu știi unde și mai ales cum ai ajuns e să nu ai curiozitatea să afli.

Iar și mai trist decât atât e să-i recomanzi pentru aceste răspunsuri pe purtătorul de cuvânt sau pe „domnul deputat”.

Dincolo de tot discursul (ha!) primarului (ha!) Bunea rămâne, totuși, un mare semn de întrebare. Trimiterea făcută către „domnul deputat” a fost doar o întâmplare, generată de pura nepricepere, sau o greșeală intenționată? În cazul primei variante, e clar că scaunul e mult prea lat pentru consilierul-vice-primar. Și voi reveni asupra acestei idei. Cel de-al doilea caz, al unei „greșeli” intenționate de a dezvălui cine ține, de fapt, hățurile administrației locale, e mai greu de crezut. Veridicitatea acestei variante s-ar proba numai prin renunțarea primarului Bunea la demnitatea obținută întâmplător.

Vorbim așadar, de un act de sinceritate care, deși trist, precum spuneam, e de apreciat, totuși. E de preferat o reacție de acest tip în locul unui discurs demagogic, sforăitor, despre tot în ansamblu, dar despre nimic în esență.

Dar dincolo de gravitatea existenței unui om nepregătit la capătul unui pix care semnează viitorul unui oraș și plăți de miliarde de lei stă modul în care se face, de fapt, administrație la Bârlad. Cu un aparat de vot supus partidului și cu un primar de carton, „domnul deputat” pare să aibă liber la decizii. Oricare ar fi ele, întrucât singurul om care s-ar putea opune, recte primarul interimar, ca ordonator de credite, habar nu are că posedă această calitate. Chiar el a spus-o! Nici nu știe ce caută pe scaunul primarului!

În acest context, am putea asista la un scenariu care nu e de dorit, dar e perfect posibil: „domul deputat” decide, domnul primar semnează, comportând, totodată, răspunderea juridică. În cazul vreunei nefăcute, e greu de crezut că procurorii vor accepta drept argument un neverosimil „așa a spus domnul deputat”.

Până acolo, însă, mai e de discutat despre unicul puseu de autoritate care atrage atenția din tot ce a spus primarul Bunea. Cu atitudinea unui om trecut prin furcile caudine ale mass-media, el solicită imperativ să nu fie consemnate decât spusele sale, ca atare, deși aparițiile sale în media locală pot fi numărate pe degetele unei singure mâini, iar acestea fac referire la aspecte mai puțin spre deloc importante. Dar asta nu contează! Tot ce a înțeles Marin Bunea din treaba asta cu primarul nu are nicio legătură cu administrația, ci doar cu poziția de forță în comunicare, ca atribut al funcției.

Ce nu a realizat încă e că, atunci când încerci să pari mare, însă ești incapabil să produci argumente în acest sens, demonstrezi, de fapt, cât de mic poți fi. Mai mult, îi faci pe alții mari. Pe „domnul deputat”, de pildă. Aceștia din urmă vor avea tot timpul de câștigat de pe urma celor mici. Iar în cazul în care – Doamne ferește! – ceva nu va fi în ordine prin scripte… O alocare, ceva… Cazuri din astea nu se întâmplă doar în filme.

Acțiune! Motor! Pe cai, că se filmează. Cei mici, pe ponei!