de Simona MIHĂILĂ
* În timp ce guvernanții (oricare ar fi fost ei în România) găsesc de cuviință să finanțeze cu simț de răspundere o categorie care, de regulă, fuge de muncă precum dracul de tămâie (respectiv asistații social), copiii din România au cea mai mică alocație din Europa. În general, pentru protecția socială a familiei, statul român alocă doar o treime din media europeană.
Recent, Parlamentul a respins proiectul de lege prin care alocația pentru un copil creștea de la 42 de lei la 200 de lei, motivul fiind că impactul asupra bugetului ar fi prea mare. Nu la fel se pune problema și atunci când asistații social (o masă enormă de votanți, formată preponderent din romi, ușor de manipulat atat timp cât li se asigură fără prea multe discuții venitul minim garantat, faimosul „ajutor social”) primesc anual două procente din PIB (peste două miliarde de euro).
Până atunci, copilul din România trebuie să zică mersi chiar dacă cei 10 euro cu care statul îl ia în râs sunt de 17 ori mai puțin, de exemplu, decât alocația pe care o primește un copil din Germania.
Dar politicienii nu se rușinează nici măcar atunci când România (țara condusă de ei) este codașă chiar și în comparația cu alte state foste comuniste. Bulgaria, Polonia, Lituania, Estonia, Slovacia au investit în copii chiar și în perioadă de criză. Pentru aceste țări, copiii reprezintă o prioritate națională.
Am pus acest subiect în fața politicienilor din județul Vaslui, curioși să le aflăm punctele de vedere. Ca de obicei, majoritatea răspunsurilor au fost conform politicii de partid. Empatia cu omul nevoiaș există doar la nivel declarativ și, în anumite cazuri nici măcar acolo.
Gabriela Crețu, senator PSD, consideră că de vină sunt guvernele de dreapta: „Din păcate, România și-a asumat după 1989 un principiu profund eronat – economia trebuie să conducă, iar societatea să se supună sau justifice în fața economiei. Guvernele de dreapta au introdus câteva idei-capcană în care au căzut și unii dintre cei de stânga – ca tot ceea ce facem pentru om și societate nu e scopul politicii, ci o cheltuială, cumva nejustificată, care se poate face doar după ce se dezvoltă economia. S-a mai răspândit și o minciună: că ar fi avea cheltuieli cu asistența socială foarte mari. Fostul președinte spunea că sunt 11 milioane de asistați social. E un fals absolut. La o rată a riscului sărăciei dublă față de media europeana, procentul din PIB destinat asistenței sociale este mai mic de jumătate față de aceeași medie. Faptul că actualul guvern a reușit să dubleze alocația pentru copiii din familie sărace este deja un succes. La fel, creșterea salariului minim pe economie. În plus, la noi, politica este absolut dominată de bărbați. Aceștia au altă ierarhie de valori. Securitatea, armata, domeniile de forță sunt considerate importante; educația, sănătatea, copiii, mult mai puțin. Doar eu, pentru că sunt femeie și atașată altor valori, am reacționat public atunci când bărbații politici s-au adunat și au decis de capul lor să crească la 2% din PIB cheltuielile cu înarmarea, fără creșterea deficitului. Am spus ca nu voi vota niciodata această
măsură. Asta înseamnă că se va tăia din alta parte! Cel mai probabil de la cheltuielile sociale, de la educați”.
Daniel Buzamăt, consilier local la Bârlad, spune: „Faptul că politicienii care s-au perindat de-a lungul celor 25 de ani de la revoluție nu au conștientizat că viitorul unei națiuni o reprezintă copiii și în ei trebuie să investească, este o palma pe obrazul lor. Vor rămâne în istorie ca niște politicieni care și-au urmărit interesele: să-si acorde tot felul de privilegii, indemnizatii, pensii, pentru ei și familiile lor. Este inadmisibil să folosești doar în scop electoral această temă a copiilor, a familiei în general. Guvernanților nu le pasă de sacrificiile pe care românii le fac pentru a investi în copiii lor. Câți români au emigrat ca să-și poată întreține familiile și să le asigure un viitor copiilor lor, doar pentru că, niște politicieni surzi, indiferenți și incompetenți nu se gândesc la viitorul acestei țări”.
Senatorul PNL Dan Marian: „Consider că a fost o bătaie de joc în legătură cu politicile sociale. Aceste politici au fost promovate mai mult pentru a servi interese politice și electorale, decât pentru a rezolva probleme sociale. Ca o notă generală, în România politicile sociale au fost mai degrabă pasive, au creat dependență de suportul statului, decât să sprijine oamenii aflați în nevoie. Cu alte cuvinte, s-au cheltuit mulți bani și aiurea. Evident că, politicile sociale pentru copil și familie ar trebui să benefieze de o finanțare crescută. Nivelul alocației pentru copii este doar un aspect al acestei politici. Decât să facem pensii speciale la parlamentari, PNL a propus majorarea alocației pentru copii. Însă, propunerea noastră nu a sensibilizat actuala guvernare PSD și, culmea culmilor, acest partid se pretinde a fi socialist, adică ceva mai aplecat spre problemele sociale.
Daniel Onofrei, președintele organizației județene a PMP, a sesizat aspectul populist al politicilor sociale și motivele ascunse ale politicienilor atunci când le aplică: „Din păcate aleșii noștri alocă prioritate pensiilor lor de demnitari, salarii nerușinate pentru personalul de conducere a regiilor cu capital majoritar de stat, legi electorale prin care să-și asigure avantaje, tot felul de tertipuri vizând întârzierea acțiunilor de cercetare penala etc. Aceștia sunt interesați numai de măsură 416 (Legea venitului minim garantat – n.r.) deoarece asigură controlul strict al voturilor condiționate, iar veniturile copiilor nu reprezintă o necesitate imediată, deoarece numai după 18 ani sunt interesanți!”.
Andrei Huiban, consilier PSD, recunoaște că acum vede diferit lucrurile față de acum câțiva ani. Le reamintim cititorilor că atunci era într-un partid (PDL), iar 
acum, în altul: „Statul social a fost afectat de criză și de austeritate. O spun în cunoștință de cauză și fără să ascund că în 2009 am considerat o soluție bună tăierile de pensii și salarii. Azi recunosc că am greșit. Mai ales când am constatat că austeritate a fost pentru cei mai mulți, iar privilegiații și-au cumpărat în continuare poșete scumpe, haine trendy și terenuri agricole. Iar astăzi, dau lecții de macroeconomie și plâng pe umerii celor pe care i-au sărăcit”.
Andrei Huiban anunță că, în ciuda faptului că alocațiile copiilor din România sunt cele mai mici din UE, vor veni vremuri minunate: „Între timp, noul guvern a reîntregit salariile, a scăzut CAS-ul și va scădea TVA-ul la 9% la alimente. Costul vieții scade, iar oamenii vor putea investi mai mult în educația copiilor sau în sănătate”.
În schimb, Corneliu Pleșu, consilier PNL, și fostul său coleg de partid, consideră că politica solială a PSD este de fațadă, care are drept scop stoarcerea voturilor de la cei care merg în mod direct la urne: „Este vizibil de mulți ani că guvernanții PSD nu consideră o prioritate familia și copiii. Pentru ei e mai important să le dea ajutor social acelor nefericiți care nu știu decât să cheltuie banii primiți pomană de la stat prin crâșme. A-i alimenta pe aceștia în mod permanent, ținându-i în mod intenționat în sărăcie doar ca să-i faci dependent de cei care le asigură pomana este un atentat asupra educației. Un atentat asupra omului civilizat, dornic să se realizeze și să investească banul în sănătatea și în instruirea lui, a familiei sale. Copiii sunt viitorul acestei țări. O sa depindem de ei, o sa avem nevoie de ei. Trebuie să-i creștem sănătoși, să-i dăm la învățătură, să-i ajutăm să se dezvolte, să creeze. Scăderea natalității, migrația familiilor în alte țări, este rezultatul dezastrului propagat de PSD. În infrastructură nu investește, în educație, în sănătate, în servicii nu investește. Nu investește în nimic, nu sunt bani de nimic, dar ni se cere să-i ținem la putere în continuare. Pentru ce?”.
