Pete negre pe arhitectura Vasluiului

de Marian MOCANU

Deși aflat în plin proces de reabilitare și modernizare, în plin centrul municipiului Vaslui mai sunt niște „găuri negre” care strică toată arhitectura. Este vorba de terenul viran de lângă sediul SRI, pe care se află o fundație abandonată. O altă fundație, a unui bloc început de comuniști, strică arhitectura zonei din spatele SC Confecții SA. De asemenea, groapa de la intrarea în Parcul Copou a devenit o adevărată junglă, care contrastează cu una dintre cele mai frumoase grădini publice din țară. Mai sunt și alte terenuri virane care au ajuns adevărate gropi de gunoi, unul dintre ele fiind situat la doar câțiva pași de sediul primăriei. Ca să nu mai vorbim de Zona Industrială, unde fostele fabrici, cândva fala Vasluiului, sunt acum degradate, pline de bălării și arată ca după război. Din păcate, toate aceste terenuri sunt în proprietatea unor persoane sau firme particulare care nu vor sau nu au cu ce să contruiască ceva acolo.

 Pe strada Ștefan cel Mare din municipiul Vaslui, la doi pași de centrul civic, lângă sediul SRI, împrejmuit de niște garduri ruginite, se află un teren viran, pe care tronează un început de construcție, fundația a ceea ce ar fi trebuit să fie sediul primăriei.

Început la sfârșitul anilor 2000, proiectul, pentru care se cheltuiseră deja miliarde bune, a fost abandonat după ce fostul proprietar a cerut (și ulterior obținut) în instanță retrocedarea lui. Ajuns pe mâna lui Viorel Istrate, om de afaceri și consilier județean, terenul este plin de bălării, iar în scheletul construcției, care se degradează pe zi ce trece, și-au găsit adăpost pe timpul verii niște oameni ai străzii și haitele de câini comunitari. Cel mai probabil, situația nu se va schimba nici în viitorul apropiat, întrucât Istrate nici măcar nu poate intra în posesia efectivă a terenului, fiind condiționat, printr-o sentință judecătorească definitivă, de plata sumei de peste trei sute de mii de lei, contravaloarea lucrărilor făcute acolo de primărie.

Palatul Copiilor, în reabilitare pe termen nedefinit

Peste drum, se află altă clădire care strică fața orașului se află Palatul Copiilor, fosta Casă a Pionierilor și cândva, Clubul ofițerilor. Construită în 1890 de Constantin Mavrocordat (de aici denumirea inițială de Casa Mavrocordat), cândva era o clădire impunătoare, în care se organizau balurile ofițerilor, fiind vizitată și de regele Carol II.

După Revoluție, din lipsa banilor, clădirea a început să se degradeze vizibil, mai ales că nici pe vremea comuniștilor nu a avut parte de reparații capitale. În anul 2009 au început lucrările de reabilitare, cu bani de la Ministerul Culturii, însă constructorul după ce a decopertat pereții, a refuzat să mai lucreze, pentru că nu primea banii la timp.

Au urmat un șir de procese, între timp starea de degradare a devenit și mai pregnantă, în clădire nemaiavând loc prea multe activități, acestea mutându-se în anexele din curte. Dat fiind faptul că este clădire de patrimoniu în inventarul Ministerului Culturii, nici autoritățile locale sau județene nu se pot implica pentru reabilitarea clădirii, cândva una dintre cele mai frumoase și mai cunoscute din Vaslui.

Bloc de locuințe, început de comuniști, rămas abandonată

Pe strada Vasile Alecsandri, vis-a-vis de biserica Sfântul Nicolae, pe un teren viran, împrejmuit cu un gard de sârmă, tronează fundația unui bloc de locuințe început 1989, anul căderii comunismului. După revoluție, lucrările de construcție nu au mai continuat, nici măcar a bazinelor de epurare care erau aproape de finalizare.

Ulterior, terenul a fost retrocedat, cu tot cu fundație, foștilor proprietari. Aceștia au împrejmuit zona cu un gard înalt de doi metri, pentru a nu permite accesul copiilor care s-at fi putut răni jucându-se printre fiarele ruginite. Terenul din jur este plin de bălării, făcând dealtfel imagine comună cu blocurile din apropiere, care arată jalnic, cu tencuiala căzută și spațiile verzi neîngrijite.

Groapă de gunoi la doi pași de Primărie

În apropierea sediului primăriei, pe strada Toma Caragiu, un teren în suprafață de circa patru mii de metri pătrați, se află un teren plin de mărăcini, care, datorită indiferenței proprietarului, a ajuns o adevărată groapă de gunoi.

Aflat chiar în centrul orașului, într-o zonă destul de circulată, terenul respectiv, împrejmuit cu un gard ce stă să se prăbușească, este o adevărată pată neagră. Terenul aparține unei persoane în vârstă, care l-a scos la vânzare, însă la un preț exorbitant, comparativ cu prețurile cerute în centrul Bucureștiului.

Chiar dacă au fost persoane interesate de achiziționare, la un moment dat se vorbea chiar și de reprezentanții unui supermarket interesat de locație, au renunțat cu toții la auzul pretențiilor financiare. Dealtfel, în apropiere sunt și mai multe imobile aflate în stare de degradare, care strică întraga arhitectură a zonei.

Propierarii sau chiriașii acestora nu pot face nimic pentru reabilitarea clădirilor, pentru că sunt de patrimoniu, orice lucrare trebuind făcută cu avize speciale respectând întocmai vechia înfățișare. În aceste condiții, proprietarii se mulțumesc să le mai consolideze sau să le văruiască pe interior, unii dintre ei rugându-se ca clădirile să se prăbușească într-o bună zi, pentru a putea vinde terenul sau a-și construi o nouă casă.