de Simona MIHĂILĂ
În perioada comunismului, Bârladul era socotit drept unul dintre cele mai importante orașe din zona Moldovei, meritul exclusiv avându-l fabrica de rulmenți, prima și cea mai importantă din țară. Această carte de vizită va face să se vorbească despre Bârlad pe aproape toate meridianele globului, un motiv suficient pentru ca Nicolae Ceaușescu să viziteze urbea de patru ori în 15 ani.
„Vizitelor de lucru în municipiul Bârlad, adânc încrustate în conștiința noastră, le-am zis trepte ale devenirii noastre”, scria ziaristul Romulus Boteanu în „Bârladul odinioară și astăzi”.
Prima vizită a avut loc pe 20 mai 1966, cea de a doua – pe 17 ianuarie 1973, urmată la numai doi ani de o alta, pe 18 iulie. Ultima vizită a rămas în memoria celor mai mulți bârlădeni și s-a desfășurat pe 22 septembrie 1982.
Toate cele patru vizite au fost consemnate și detaliat prezentate de ziarul „Scînteia”, organul de presă al Partidului Comunist Român (PCR).
Analize medicale obligatorii celor care dădeau mâna cu dictatorul
Pregătirile pentru vizita conducătorului începeau cu luni de zile înainte. Erau alocate sume impresionante de bani pentru curățenia și înfrumusețarea orașului, iar traseul pe care urma să-l parcurgă „cel dintâi bărbat al țării” devenea aproape de nerecunoscut.
Erau scoase în stradă mii de oameni, de la șoimi ai patriei, pionieri, UTC-iști și până la muncitori din fabrici sau lucrători din alte sectoare de activitate. Era o directivă clară ca fiecare director de școală, liceu, intreprindere, cooperativă de producție să mobilizeze colectivul din subordine și să se ocupe de toate detaliile legate de prezența acestuia pe toate străzile pe care urma să meargă coloana oficială a tovarășului.
„Îmi amintesc foarte clar că oamenii erau instruiți să aplaude frenetic în momentul în care Nicolae Ceaușescu se apropia. Era obligatoriu ca uralele să dureze până ce coloana devenea invizibilă pentru ochiul liber. În mulțime erau infiltați activiști de partid care aveau rolul de a asigura dinamismul aplauzelor și al ovațiilor. Lumea trebuia să țină în mână flori, stegulețe, baloane și, bineînțeles, vestitele pancarte inscripționate cu urări și osanale”, își amintește inginerul bârlădean Mihail Dobrovolschi, cel care a condus câteva decenii Șantierul nr. 5 Bârlad, unul dintre cele mai importante șantiere din partea de est a țării.
O altă obligație era ca mulțimea să fie zâmbitoare și entuziastă, să fie îmbrăcată impecabil, de obicei cu uniforma unității unde lucra; hainele să fie spălate, călcate, fundele din părul fetițelor să fie apretate și, neapărat, albe, iar igiena corporală, fără cusur.
Nu este mit faptul că cei care intrau în contact direct cu tovarășul și cu Elena Ceaușescu erau supuși unei verificări medicale, iar în ziua vizitei, pentru momentul strângerii de mână, al îmbrățișării și, eventual, al sărutului pe obraji, igiena riguroasă era literă de lege.
„Chiar am cunoscut personal pe cineva care a trecut prin această experiență. Era tânăra care, la ultima lui vizită la Bârlad, l-a întâmpinat cu pâine și cu sare, îmbrăcată în costum național. Mi-a povestit despre strictețea controlului medical, a normelor de igienă pe care trebuia să le respecte, despre cum a trebuit să-și dezinfecteze mâinile. Nu sunt mituri toate aceste lucruri”, ne-a mai spus inginerul Dobrovolschi.
Bârlădenii, treziți cu noaptea în cap pentru a umple străzile în așteptarea lui Ceaușescu
Cu excepția primei vizite, unde Nicolae și Elena Ceaușescu au sosit la Bârlad cu trenul, la toate celelate cei doi s-au deplasat cu elicopterul, de fiecare dată aterizând pe stadionul orașului. Firește, chiar dacă distanța până acolo era considerabilă, bârlădenii trebuia să ajungă morți-copți. Erau create curse speciale, cu îmbarcare din fața sediilor instituțiilor. Conducătorul ajungea, de fiecare dată, în jurul orei 8 – 9.30 și, pentru a fi sigură că nimeni nu va întârzia la marele eveniment, conducerea orașului obliga ca lumea să plece de acasă de la ora 6.
„La vizita din ’73, aveam 7 ani, eram în clasa I și știu că a fost chinuitor pentru mine când mama m-a trezit cu noaptea în cap, pe la 4 jumate, ca să-mi împletească părul, să-mi pună funde, să mă îmbrace exemplar, cu ciorapi albi, pantofi și uniformă. Era gerul lui ianuarie și dârdâiam de frig pe drumul până la școală, în autobuz și apoi, la marginea orașului, în așteptarea dictatorului. Stăteam zgribuliți, ghemuiți pe genunchi și repetam cântecele comuniste”, a povestit, pentru Est News, Creola Stoian, un „component” al mulțimii de aplaudaci.
Nu putea lipsi din acest elaborat tacâm al pregătirilor, articolele elogioase din presa vremii. Ziarul PCR, „Scânteia” (Scînteia, după ortografia de atunci), avea „subiecte” asigurate pentru o săptămână înainte și încă una după marele eveniment.
Ceaușescu a gustat colac moldovenesc și a băut vin din ploscă
Iată cum este reflectată în paginile publicației vizita din 20 mai 1966: „Ora 8,30. Gara Bârlad e împodobită sărbătorește cu steaguri tricolore și purpurii, cu ghirlande împletite din flori, cu lozinci de bun venit. Dar cea mai elocventă și emoționantă urare se desprinde pe chipurile miilor de locuitori care au ieșit cu mic cu mare să întâmpine pe oaspeți.”
Momentul întâmpinării cu pâine și cu sare nu a scăpat ochiului vigilent al zelosului ziarist: „După obiceiul străbun, bătrânul Gheorghe Pruteanu îi invită pe oaspeți să guste din renumitul colac moldovenesc și să bea vin din ploști. Tinere fete, îmbrăcate în ii și catrințe, le oferă năframe de borangic; un grup de pionieri îi îmbrățișează, dăruindu-le buchete de flori și cravate roșii”.
În prima lui vizită la Bârlad, Nicolae Ceaușescu a vizitat fabrica de rulmenți, până la care, de la Gară, a mers prin mijlocul unui „coridor viu”, format din locuitori ai orașului care nu au pierdut ocazia să-și manifeste „prin inspirate aclamații” atașamentul „față de partid și guvern”. Scena mulțimii în delir era completată de „sute de copii înălțați pe umerii părinților, ce flutură cu gingășie stegulețe și buchete de flori”.
„Data viitoare, să văd scris acolo Bârlad”.
Aceași publicație relatează în legătură cu vizita de lucru de pe 17 ianuarie 1973: „O mulțime de oameni ai muncii din localitate și împrejurimi au venit în întâmpinarea secretarului general al partidului, salutându-l cu deosebit entuziasm și bucurie”.
„Scânteia” descria Bârladul acelui moment ca fiind „un centru industrial cu străzi largi, pline de animație, flancate de construcții noi, cu o arhitectură modernă”.
Tot din paginile publicației aflăm: „Numai în ultimii doi ani au fost date în folosință circa 1.000 apartamente, iar alte 500 vor fi terminate în acest an. În oraș au fost construite, de asemenea, o modernă casă de cultură a sindicatelor, un spital de pediatrie, o școală generală cu 14 săli de clasă și alte unități socio-culturale”.
Ceaușescu a vizitat atunci fabrica de confecții și, evident, pe cea de rulmenți.
Vizita din ’75 și-o dedică unei apariții în peisajul industrial al urbei: Intreprinderea de Elemente Pneumatice de Automatizare și Aparate de Măsură (IEPAM sau FEPA), însă „Scânteia” alocă cel mai mare spațiu tot fabricii de rulmenți, în legătură cu care Ceaușescu avea ambiții tot mai mari: „Data viitoare, spune tovarășul Nicolae Ceaușescu, arătând spre marca unor mașini în funcțiune, să văd scris acolo Bârlad”.
Expoziție de mașini unelte și scenete cu Moș Ion Roată și Cuza Vodă, în cinstea conducătorului
Ultima vizită a conducătorului comunist este și cea mai importantă. Atât prin diversitatea momentelor, cât și prin amploarea mulțimii mobilizate spre a împânzi traseul vizitei.
„Ora 9,30. Elicopterul prezidențial aterizează pe stadionul municipiului Bârlad. Maistrul Cezar Popa de la IEPAM, împreună cu tineri și tinere îmbrăcați în frumoase costume populare, roagă pe tovarășul Nicolae Ceaușescu și tovarășa Elena Ceaușescu să guste din tradiționalele roade ale ospitalității: pâine crescută din mănoasa roadă de grâu a acestui an și din vinul atât de renumit al podgoriilor vasluiene”.
Pe stadion fusese amenajată o expoziție de echipamente și produse industriale „oglindind dezvoltarea economică a municipiului Bârlad”.
Traseul a inclus, după cum relatează ziarul „Scânteia”, și parcurgerea Grădinii Publice, ale cărei alei au fost străbătute pe jos de către soții Ceaușescu: „La fiecare pas, traseul este marcat cu momente semnificative. Pe o mică estradă, actori ai Teatrului «Victor Ion Popa», în costume de epocă, sugerează momentul întâlnirii lui Moș Ion Roată cu Alexandru Ioan Cuza. Mai departe, un moment inspirat din viața contemporană – monografia meseriilor din Bârlad, ilustrată prin tineri constructori de mașini îmbrăcați în salopete, țesătoare purtând halate albe, muncitoare din fabricile de confecții, filatoare, lucrătoare din domeniul sanitar. La rândul lor, pionierii și șoimii patriei realizează frumoase tablouri florale”.
Toate aceste scene scene s-au derulat pe fundalul Rapsodiei Române, interpretata lângă statuia lui George Enescu de către un cor și o orchestră. Ieșirea cuplului prezidențial din Grădina Publică a fost marcată de un „frumos moment folcloric susținut de numeroși dansatori ce poartă cu ei coșuri încărcate cu roadele toamnei”.
Ceaușescu excelează în cunoștințe despre rulmenți și pietre abrazive, iar prima doamnă stoarce emoții „spontane”
Ulterior, Ceaușescu a mers la Intreprinderea de pietre de polizor (sau fabrica de abrazive, ori ABROM), cea mai nouă din Bârlad, în acel moment. Ca un fin cunoscător al procesului de producție a pietrelor abrazive, Ceaușescu a dat indicații, fără de care inginerii, probabil, nu s-ar fi descurcat.
„Scânteia” ne informează: „Examinând, în secția de finisare, o serie de produse realizate din materiale recuperate, a cerut să se acorde cea mai mare atenție acțiunii de recuperare și refolosire a tot ce poate fi reintrodus în circuitul economic, fără a se diminua parametrii de calitate”.
De asemenea: „Examinând modul în care au fost amplasate utilajele, secretarul general al partidului a remarcat că spațiile dintre agregate sunt prea mari și a cerut să fie luate de îndată măsuri pentru o folosire judicioasă a spațiului de producție”.
Urmează oprirea la IRB, unde, ca și la IEPAM, Ceaușescu are reproșuri cu privire la gestionarea spațiului ocupat de mașini.
Ziariștii Epocii de Aur au fost impresionați și aici de cunoștințele în domeniu ale conducătorului: „Secretarul general al partidului cercetează cu interes mașina de rectificat interior și alte agregate și recomandă să se persevereze pe această linie”.
În timp ce întâiul bărbat al țării dă indicații prețioase, prima doamnă, Elena Ceaușescu, e responsabilă cu producerea emoțiilor. I se strânge mâna, i se oferă flori, i se exprimă „alese sentimente”.
Ziariștii de la Scânteia ne asigură de sinceritatea acestor manifestări: „Sunt gesturi spontane, izvorâte din adâncul inimii, care se vor repeta de nenumărate ori, ca un leit-motiv, pe parcursul acestui dialog de lucru”.
Înainte de a părăsi fabrica, tovarășul Nicolae Ceaușescu a dat dispozitie ca „această puternică intreprindere să ajungă la o capacitate anuală de 50 de milioane de rulmenți”.
Cea din urmă vizită la Bârlad a liderului comunist se încheie cu un discurs rostit pe stadionul orașului: „Doresc să adresez felicitări oamenilor muncii din Bârlad, pentru rezultatele obținute în activitatea lor, tuturor locuitorilor municipiului, să vă urez tuturor succese tot mai mari, multă sănătate și fericire”.
Sursa foto: Barlad online
