Cu maestrul Corneliu Vasilescu, despre cum au distrus comuniștii statuile și busturile din Bârladul de odinioară
La sfârșitul săptămânii, bârlădenii au avut parte de vizita unuia dintre cei mai de preț artiști pe care i-a dat Bârladul modern: renumitul pictor Corneliu Vasilescu. Am reîntâlnit același spirit critic, același iubitor al plaiurilor natale, același îndrăgostit de Bârlad și de imaginea acestuia de odinioară.
„Mi-e dor de Bârladul de altădată. Mi-e dor de clădirile vechi, cu arhitectură minunată, de originalitatea acestui târg pe care-l port mereu în suflet și unde revin cu plăcere ori de câte ori mă reîntorc din străinătate. Aș vrea, totuși, să se înțeleagă cât de important este trecutul pentru prezentul și viitorul unei comunități. Obiectele de artă, clădirile de patrimoniu, statuile și busturile sunt o bogăție inestimabilă”, a declarat maestrul Corneliu Vasilescu.
Pictorul Corneliu Vasilescu ar fi avut altă variantă pentru monument dacă acesta ar fi fost ridicat în amintirea tuturor eroilor români, nu doar a celor căzuți în război. A agreat, totuși, varianta sculptorului Constantin Crengăniș, cu amendamentul de a schimba unele dimensiuni ale unor componente ale monumentului. Maestrul Vasilescu s-a bucurat, poate, mai mult de reconstituirea vechiului monument din fața Gării Bârlad, dezvelit în 1923 în memoria eroilor ceferiști.
„Matale înțelegi că acel monument a fost construit din banii ceferiștilor? Îți imaginezi cât respect avea această breaslă, cu 100 de ani în urmă, pentru frații morți pe câmpul de luptă? Monumentul era, de fapt, un obelisc ce avea în vârf roata de tren cu aripi. E relativ simplu de reconstituit, pentru că există fotografii elocvente. Este important ca el să fie ridicat așa cum era acum aproape 100 de ani”, a mai spus Corneliu Vasilescu.
Bârlădeanul îndrăgostit iremediabil de orașul natal a luat o foaie și un pix și a început să schițeze obeliscul din zona Gării, pe care-l vizualizase cu câteva ore în urmă. Îl văzusem în fotografii, dar nu i-am stricat plăcerea de a desena și de a-și depăna amintirile în legătură cu operele de artă despre a căror soartă nu se mai știe nimic.
„M-am gândit de multe ori la o statuie impresionantă din Grădina Publică, o statuie din bronz care (vad și acum plăcuța) îl înfățișa pe Palade. Nu sunt sigur, dar parcă Dubois era autorul. Era o statuie extraordinară amplasată pe locul unde se află acum statuia lui George Enescu. Țin minte precis că Guguianu a fost cel care l-a atras la Bârlad pe Ion Vlad, unul dintre cei mai importanți sculptori ai României, care a și realizat statuia lui Enescu. Statuia, despre care spuneam că nu se mai știe nimic, avea pe soclu o țărancă magnific realizată. Asta e… S-a pierdut, așa cum s-au prăpădit multe în perioada proletcultistă, când s-au răsturnat valorile, când statuile au fost distruse sau topite pentru că înfățișau personalități aparținând burgheziei. Toate au căzut sub ochii noștri…”, a mai adăugat Corneliu Vasilescu.
Amintirile l-au năpădit și a început să schițeze, din memorie, o altă statuie care deși nu mai este la vedere, știe sigur că a fost îngropată de comuniști.
„Îmi aduc aminte perfect că în fața Muzeului <<Vasile Pârvan>> era o statuie. Nu știu a cui era, dar, cu siguranță a cuiva care nu cădea bine regimului comunist. Era un bust din bronz, pe un soclu de piatră, înfățișând un bărbat cu barbă. Era prin anii ’50. Am aflat că a fost dosită de comuniști, îngropată în curtea clădirii în care funcționează acum muzeul. Vasile Ioan, un ceferist bârlădean, mi-a mărturisit că el a îngropat-o acolo la ordin. Nu a mai căutat-o nimeni…”, a dezvăluit pictorul Vasilescu.
Regretele maestrului sunt multe. Ceea ce îl revoltă cel mai mult este că autoritățile orașului, din ultimele decenii, nu au luat măsurile necesare la timpul potrivit pentru a salva opere de artă care definesc, la urma urmei, o comunitate, o urbe.
„În fața Liceului <<Codreanu>> era un bust al lui Codreanu. A dispărut. Sculptorul Alupoaei a realizat în anii ’70 bustul care se află acum în fața liceului. Un basorelief care a stat multă vreme pe holurile liceului <<Iorgu Radu>>, actualmente Școala nr. 1, a fost dus în pod. Cred că o mai fi și acum acolo. Iorgu Radu a fost cel care a finanțat ridicarea Școlii de Fete, actualmente Școala nr. 1, care-i poartă numele. La inaugurare, în 1936, la intrarea în școală, pe frontispiciu, erau încrustate cuvintele <<Liceul Iorgu Radu>>. În perioada comunistă, directorul de atunci, Clisu, a fost foarte abil și a mascat acele cuvinte care erau scrise la inaugurarea școlii. După 1989, nu s-a mai ocupat nimeni de dezvelirea vechiului frontispiciu. Era vorba de curățat un var, sau cam așa ceva… Nu a interesat nici un director de școală. Sunt multe de spus dar, poate, altădată…”, a mai mărturisit maestrul.
Corneliu Vasilescu a fost prezent aproape la toate edițiile Zilelor Culturale ale Bârladului. A promis că, dacă agenda îi va permite, va veni și anul acesta, ocazie cu care vom putea continua discuția despre bijuteriile artistice ale orașului, pierdute, din păcate, dar și despre felul în care pot fi conservate cele care încă mai există.
Opera pictorului Corneliu Vasilescu va rămâne posterității într-un muzeu pe care Consiliul Județean încearcă să-l amenajeze în vechea Casă Strudza. Artistul dorește ca acest muzeu să fie un pilon al gestualismului românesc, unde, alături de lucrările sale, să fie expuse lucrări ale celor mai importanți pictori gestualliști români care trăiesc în țară sau străinătate. (Mihaela NICULESCU)
